Mihail Moruzov (n. 16 septembrie 1887, satul Zebil, județul Tulcea - d. 27 noiembrie 1940, penitenciarul Jilava) a fost creatorul șișeful Serviciului Secret de Informații al Armatei Române în perioada 1924-1940.Odată cu abdicarea lui Carol al II-lea, generalul Ion Antonescu, numitprim-ministru la 6 septembrie 1940, l-a arestat și l-a înlocuit cu Eugen Cristescu. Lascurt timp după arestare, în noaptea de 26-27 noiembrie 1940), Mihail Moruzov a fost asasinat de uncomando legionarDate biograficeMihailMoruzov s-anăscut la 16 septembrie 1887, în satulZebil, comuna Sarichioi, județulTulcea ca fiu al preotului Nicolae și al Mariei Moruzov, dintr-o familie de cazaci, bunicul lui, Simion Moruzov, fiind, deasemenea, preot. Părintele Nicolae a slujit 40 de ani la Biserica Rusească dinTulcea și a avut patru băieți și două fete[2].Moruzov s-a căsătoritși a divorțat de două ori; prima soție a fost d-ra Maria Anton Văraru cu care aavut o fiică, Aurora-Florina Moruzov, care nu s-a cătorit. Aurora-Florinapovestește: „Lascurt timp după căsătoria părinților mei – Mihail Moruzov și Maria Anton –,mama a avut un accident cu trăsura și a rămas paralizată. Atunci s-a înțeles cutata să se despartă, pentru a nu-l încurca în meseria sa. În 1932, când euaveam 7 ani, au divorțat legal. [...] Tata a murit când aveam eu 14 ani șijumătate”. A doua soție a fost oprofesoară de franceză din Silistra, TeodoraSăndulescu, cu care nu a avut copii și de care a divorțat în 1938 Deși avea ominte ascuțită, Moruzov a fost un elev cu note modeste. Faptul că nu a absolvitvreo facultate și nu avea nici liceul terminat (a absolvit doar trei clase deliceu) l-a urmărit de-a lungul întregii cariere, fiind salarizat multă vreme caangajat temporar. În schimb, el avea o memorie deosebită, simț analiticexcepțional, era bun organizator și cunoștea la perfecție multe limbi, dintrecare, încă din copilărie, din Dobrogea natală, româna și rusa, ca limbi materne, apoi, ucraineana, bulgara, turca, și tătara. Moruzov afost pasionat de cărțile polițiste.
Fondatorulspionajului românesc
Istoricul CristianTroncotă, specialist în istoria spionajului - care nu-și ascundeentuziasmul față de activitatea acestui om - notează că datorită preocupăriilui Moruzov în legătură cu conspirativitatea, compartimentarea muncii șipăstrarea secretului dispunem astăzi de puține atestări documentare. Imediatdupă arestarea sa de câtre trimișii proaspătului prim-ministru Ion Antonescu, el aizbutit (prin adjunctul său?) să ardă dosarele personale ale agențilorServiciului. În plus, documentele Serviciului Secret și cele ale Secției a II-adin Marele Stat Major, din perioada 1924-1928, au fost distruse în timpulbombardamentelor din august 1944, iar celor din anii 1929-1933 nu li se dăde urmă.Moruzov și-a începutcariera în 1909, ca agent special in Direcția Generală a Polițiilor și a trecutprin toate treptele ierarhice, ajungând, în 1917, în fruntea “Serviciului deinformații al Deltei” la vârsta de 30 de ani, în plin război.Situația era deosebitde grea, România primea lovitură dupălovitură, Bulgaria, aliată cu Germania, agitaapele în speranța că ar putea pune mâna pe întreaga Dobroge, în vreme cetrupele rusești aliate, aflate sub influența bolșevică, așteptaurevoluția. Manevrând cu siguranță și curaj în aceste ape tulburi, MihailMoruzov și serviciul său au influențat categoric soarta luptelor pe acestfront. Până la sfârșitul războiului, din 178 de spioni germani trimișiîn liniile românești, 156 au fost prinși, printre care și colonelul Friederichvon Mayer, șeful informațiilor germane în Dobrogea. Moruzovizbutește să se insinueze într-o delegație a armatei ruse care urma să tratezecapitularea a două divizii rusești în fața nemților și împiedică încheiereaacordului până ce Comandamentul român reușește să informeze ComandamentulAliat; preia comanda unei divizii a Armatei Roșii din zonă, pe care apoi odizolvă; negociază, pentru suma de două milioane de lei, cumpărarea floteirusești de pe Dunăre și numai lansareaunui atac neinspirat asupra acesteia impiedică finalizarea acțiunii; dupăîncheierea războiului, descoperă o amplă acțiune a serviciilor de spionajrusești care plănuiseră subminarea economiei românesti, prin aruncarea pe piațaromânească a 12 milioane de ruble false. Ca momeală, primul milion de ruble eravalabil. Moruzov primește acest milion, îl transferă visteriei statului șievită prăbușrea pieței românești sub ploaia de bani falși.După război, MareleStat Major a recunoscut necesitatea unui serviciu de informații performant și apropus crearea unui serviciu secret paralel, cu angajați civili, propunereaprobată de Consiliul Superior de Apărare a Țării. Pe baza renumelui pe care-l dobândise,se impunea alegerea civilului Moruzov în fruntea acestui serviciu (la 1 mai1925), denumit Serviciul Secret de Informații - SSI. Serviciul deinformații al armatei și-a urmat cursul său, iar SSI a funcționat doar nominalsub tutela Marelui Stat Major.Serviciul creat deMoruzov era echipat cu cele mai performante instrumente ce apăruseră la vremearespectivă: echipament de înregistrare (pe bandă, sau pe discuri), microfoane,detectoare, oglinzi transparente, periscoape, celule fotoelectrice. După 1936,el a organizat școli pentru pregătirea de specialiști în radio-telegrafie,fotografie, filmare, amprente, etc.Ca director al SSI,Moruzov preluase sub supraveghere, încă din 1927, rezidența britanică la București.Rapoartele către Intelligence Service erau citite, maiîntâi, la București și apoi la Londra. În mod similar, a facilitatinfiltrările de agenți francezi si britanici peste Nistru, cu condiția de a i se preda o copie atuturor materialelor obtinute de aceștia.„Funcționar public”în cel mai strict sens, Moruzov s-a păstrat independența față de partidelepolitice și de alte grupări de interese, servind cu fidelitate, exclusiv, peconducătorul oficial al statului. El recrutase în rețeaua sa de informatoripersonalități din sferele cele mai înalte: miniștri, prefectul Poliției,ziariști renumiți, politicieni de frunte. Pe comandantul legionar Horia Sima l-aplatit cu 200 000 de lei lunar (cam 70 de salarii medii). Un fostfuncționar al SSI declara: „Ofițeri superiori și generali îi făceau anticameră;oameni politici îl solicitau până peste puterile posibile”. Iar un altul scria:„Din pricina influenței pe care o avea, toată lumea atât militară, cât șipolitică, îl adula, căutând a-i căpăta bunăvoința și protecția”.Rețeaua creată de SSIse întindea în Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia și în țară. Agențiade la Târgu Mureș a rămas nedescoperităpe tot timpul ocupației ungare și mai trimitea informații și la începutulanilor ’50. Secretarul lui Moruzov s-a exprimat că șeful lui afla cele„discutate cu ușile închise în Sovietul Comisarilor Poporului”, în legătură cuRomânia. Un ofițer de informații american, venit in misiune, în România,imediat dupa actul de la 23 august 1944, afirma că dosarele SSI „conțineau ceamai mare culegere de date despre sovietici din toată Europa, cu excepția dosarelor găsite în Germania”.Cea mai pertinentărecunoaștere a poziției de înalt profesionalism al SSI, sub conducerea luiMoruzov, vine de la serviciile de spionaj străine. SSI colabora cu serviciilesimilare din Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia, Finlanda și chiar Japonia. Direct sau princâțiva colaboratori de maximă încredere (locotenent-colonelul Gh. Petrescu,maiorul Constantin Ionescu Micandru), Moruzov a stabilit contacte directe cuserviciile de spionaj ale Frantei, Angliei, Italiei și Germaniei. Sub opolitică oscilantă a conducătorilor țării, pentru SSI și pentru șeful său,suprema valoare o reprezentau nu alianțele (oricum, instabile), ci țara șiinteresele ei. Legătura cu Abwehr-ul (Serviciul de informații al armateigermane) a fost cea mai strânsă. Deși redutabilul Abwehr colabora, atunci,susținut cu Italia, Japonia, Ungaria șeful acesteiinstituții, amiralul Canaris, îimărturisea lui Moruzov, în decembrie 1939, că este primul șef al unei structuride informații cu care se întâlnește direct (pentru contactul cu celelalteservicii partenere acesta delega cel mult un adjunct). Canaris a venit de mai multeori la București. PrinMoruzov s-au transmis mesaje către conducerea Germaniei, s-auabordat probleme delicate din relațiile bilaterale (de exemplu, problemalegionarilor refugiați în Germania), s-au schimbat informații despredispozitivele militare sovietice, intrucat Abwehr-ul nu avea, in URSS, o rețea de valoarea celei a SSI. Parteagermană a oferit o listă de agenți sovietici în Romania (la Galați a fost recrutatLaszlo Luca, cel care, sub numele deVasile Luca, avea sădevină ministru de Finanțe și membru al Biroului Politic al PCR). In schimb, SSI a sesizat Abwehr-ul că estepenetrat informativ de spionajul sovietic. Colaborarea cu Serviciul deinformații al armatei franceze a fost un dezastru: în retragerea lorprecipitată din fața Wehrmacht-ului,francezii au pierdut în gara Charite sur Loire, un vagon cu toată arhivaserviciului lor secret, inclusiv dovezi ale colaborării cu românii, în spatelealiaților lor germani.Arestarea șiasasinarea lui MoruzovLa începutul luiseptembrie 1940, Mihail Moruzov plecase la Veneția, la oreuniune cu amiralul Wilhelm Canaris, șeful Abwehrului,și cu generalul Giacomo Carboni, șeful SIM, serviciul italiande informații, reuniune desfășurată într-o salon izolat al celebrului HotelDanieli. La București are loc o manifestație contra amputărilor teritorialeimpuse de Dictatulde la Viena (30august 1940). Panicat, Carol al II-lea apelează la sfatulnoului colaborator, Horia Sima, care-ipropune să acorde formarea guvenului generalului dizgrațiat Ion Antonescu. Așaîncepe organizarea loviturii de stat (așa-numita „revoluție legionară”, din 3-6 septembrie 1940), care a dus la răsturnarea dictaturiicarliste, prin forțarea abdicării și exilării regelui Carol al II-lea.La 6 septembrie, larevenirea în România de la Veneția, Mihail Moruzov a fost arestat pe peronulGării de Nord, de o echipă mixtă, formată din ofițeri ai armatei și legionari,și pus în arest preventiv în celula nr. 1 a penitenciarului Jilava, aflat sub custodie legionară. Înnoaptea de 26-27 noiembrie 1940 va fi asasinat de un comando legionar, împreunăcu adjunctul său, Nicki Ștefănescu, și alți alți 62 de generali, miniștri șifruntași politici. Asasinarea lui Moruzov și a adjunctului său, NickiȘtefănescu, a avut ca scop ștergerea urmelor, atât ale lui Horia Sima, cât șiale lui Antonescu.Pentrudetalii, vezi: Masacrul de la Jilava.Horia Sima erainteresat de eliminarea lui Moruzov pentru a ascunde faptul că a fost agentinformator, iar Ion Antonescu avea profunde resentimente față de cel care,considera el, făcea și desfăcea jocurile oculte ale Palatului Regal (Moruzovadunase despre viitorul mareșal un consistent dosarcompromițător). Ion Antonescu l-a urmărit pe Moruzov chiar și după moarte,încercând să distrugă imaginea de erou, de profesionist, de martir a celui careridicase spionajul românesc la nivelul elitei mondiale.După ce Moruzov,creatorul și șeful «Serviciului Secret de Informații al Armatei Române» a fostasasinat, S.S.I. avea să iasă de sub tutela militară și să se subordonezenemijlocit Șefului Statului, sub denumirea de Serviciul Special de Informații-SSI și sub conducerealui Eugen Cristescu.M. Moruzov: «Expunere asupra serviciilor de informațiiale armatei (fragment)»„Serviciul Secretal armatei este opera subsemnatului, pentru a cărui realizare a fost nevoie detimp îndelungat și eu nu pot decât să am deplină satisfacție că după 24 de anide eforturi continui, în care timp n-am beneficiat de nici un concediu, nici măcarde cel legal de o lună pe an, aceasta operă constructivă aduce un serviciureal, corespunzător necesităților armatelor statului.Opera noastră esteazi imitată de Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Rusia, la care se vaadăuga cât de curand și Franța.Nu vorbesc deAnglia, de la care eu însumi m-am inspirat. Este necesar să accentuez că Franțaa făcut eforturi mari pentru a crea la noi un serviciu de informații pe Frontulde Est, trimițând în disperare de cauză pe căpitanul Cury, un excelent elementinformativ, dar care din lipsa elementului tehnic, a fost nevoit să-șilichideze acțiunea și apoi să existe și productivitatea aparatului nostrutehnic.Cu realăsatisfacție subliniez ca în mod excepțional s-a acordat atâtor ofițeri de laSecția a II-a Legiunea de onoare până și fostului căpitan Moraru, bineînțelesafară de subsemnatul, care m-am retras de la aceasta onoare, pentru a nu aveanici un fel de obligație, fie și morală, față de oricine, cu toate ofertele cemi s-au făcut.”Șeful Serviciului S.M. Moruzov[8]”Cronologia structurilor de informații în România§ În martie 1917, Moruzov a creat„Biroul de Siguranță al Deltei Dunării”, prima structură informativă civilă,dar care avea personal provenit din „Siguranța Generală” și care lucra exclusivpentru Marele Cartier General. Această structură a fost desființată în varaanului 1920.§ La 22 iunie 1919, printr-unDecret-Lege de reorganizare a Ministerului de Interne, a fost constituităDirecția Poliției și Siguranței Generale, având în componență ServiciulSiguranței și Controlul Străinilor.§ La 13 martie 1924, prin Decretulnr. 999 s-a creat Consiliul Superior al Apărării Țării, prezidat de rege, cuatribuții pe linia adoptării deciziilor de bază în domeniul apărării naționale.§ Din anul 1924 a funcționatServiciul Secret de Informații, care, începând cu luna noiembrie 1940, se vanumi Serviciul Special de Informații (SSI); la conducerea acestuia s-au aflatMihail Moruzov (1924 - 6 septembrie 1940), urmat de Eugen Cristescu (12noiembrie 1940-23 august 1944).§ La data de 1 mai 1925, Moruzovactiva în cadrul Secției a II-a a Marelui Stat Major, la Biroul de căutare ainformațiilor. Acesta a reușit, după eforturi intense, să convingă conducereaMarelui Stat Major să accepte înființarea unui Serviciu Secret, care să lucrezenumai cu cetățeni civili, „pentru culegerea verificarea și completareainformațiilor care interesează armata”[9].§ Prima schemă de organizare aServiciului Secret (care cuprindea o „Secție de Informații Externe”, o „Secțiede Contrainformații”, un „Birou Juridic” și un „Birou Tehnic”) a fost realizatăîn anul 1934. Moruzov a continuat încercările de ascoate Serviciul Secret din structura armatei și să-l plaseze sub autoritateaPalatului Regal. Acestă acțiune s-a concretizat, de facto, în anul 1938.§ La data de 1 ianuarie 1937 aintrat în vigoare „Codul de Justiție Militară”, prin care se majorau pedepselepentru spionaj,ajungându-se până la aplicarea pedepsei cu moartea pentru crimele deînaltă trădare iar la 12 noiembrie1940 a fost emis decretul nr. 3818, cu privire la organizarea ServiciuluiSpecial de Informații, instituție care funcționa pe lângă „PreședințiaConsiliului de Miniștri”.Note§ Ziaristulși istoricul Mihai Pelin redă o mărturie a lui Ion Gigurtu:„La 11 mai 1949, Ion Gigurtu, fostprim-ministru în vara lui ’40, în al cărui cabinet a participat și Horia Sima(timp de 4 zile, între 4 - 8 iulie 1940), se afla arestat în celulele de lasubsolul Ministerului de Interne, ca fost demnitar sub regimul lui Carol al II-lea. IonGigurtu s-a spovedit informatorului cu care împărțea celula cu nume de cod„Petrică”, asigurându-l că Horia Sima era un criminal de o speță abjectă.Colaborase cu MihailMoruzov la lichidarea lui CorneliuCodreanu, părăsind apoi România, cu toate că era protejat de serviciul secret. Rămânerea lui înțară ar fi trezit suspiciuni printre legionari, i-a mai spus Ion Gigurtuinformatorului alocat celulei în care era reținut, și, în afară deasta, MihailMoruzov a profitat de prilej pentru a-i încredința o misiunede spionaj în Reich”.Amiralul Wilhelm Canaris,șeful spionajului german, la curent cu schimbările politice din România, dinranchiună, pentru că știa că șeful serviciului secret militar român îșistrecurase niște antene stânjenitoare (pe Horia Sima) în Reich, nu l-aavertizat pe Moruzov asupra a ceea ce se întâmpla în acele zile la București. Laîntrevederea amiralului Canaris cu Ion Antonescu, carea avut loc la București, în 7 septembrie 1940, a doua zi după preluarea puterii, s-adiscutat - cu siguranță - și despre Mihail Moruzov, în favoarea căruia șefulAbwehrului nu a mișcat un deget.În amintirile sale,fiica lui Moruzov, Aurora-Florina susține că amiralul Canaris a venit laBucurești ca să intervină la Antonescu în favoarea tatălui ei.Referințe1. ^ http://www.tulcealibrary.ro/ 2. ^ a b Eșan, Ioan: Maeștrii culiselor secrete.București, Ed. LOGOS. ISBN 973-98279-1-73. ^ Mihailov Chiciuc, Paula: "Am vorbitfără să știu că-i tata!", Jurnalul Național, 3 martie 2008, accesat: 3febr. 2012, http://www.jurnalul.ro/special/am-vorbit-fara-sa-stiu-ca-i-tata-118452.htm 4. ^ TRONCOTA Cristian, CARPEN Paul: DestineTragice - Mihail Moruzov, părintele serviciilor secrete române[1] 5. ^ Eșan, p. 1246. ^ Eșan, p.124-57. ^ Cristian Troncotă – Mihail Moruzov și frontulsecret. Ed. Elion, 20048. ^ Arh. S.R.I., fond „d“, dosar m. 8097, f. 6 - 22.9. ^ Scurtă cronologie a serviciilor de informații din România 10. ^ Centrul de resurse pentru diversitate etnoculturală -Cronologie 11. ^ Servicii Speciale - SRI 12. ^ Mihai Pelin: Horia Sima – spionul lui MihailMoruzov în Reich? 29.03.2008.[2] 13. ^ Mihailov Chiciuc, Paula: Ion Antonescueste vinovat de moartea tatei!, 4 martie 2008, Jurnalul Național, accesatla 6 febr. 2012, http://www.jurnalul.ro/special/ion-antonescu-este-vinovat-de-moartea-tatei-118544.htm 