Încă este-o Țară, visul ne-o arată
Și-o să fie-ntreagă într-o zi.
Numai vrerea noastră fie ne-ntinată,
Numai visul teafăr de-o mai fi.
Gînditorii veșnic zac după zăbrele,
Cît îi vom mai ține? Pînă cînd?
Numai într-o Țară ne-om feri de rele
Și-o avea descătușatul gînd.
Mai trăiesc în inimi zimbrul și gorunii,
Nu-i pierdută ginta la război.
Doamne-al tuturora, n-asculta nebunii,
Dă-ne România înapoi!
(din volumul “Poeme de pe timpul tăcerii de aur”,Chișinău, ed. Abeceluș, 1999, pag.97)
