După părereaoamenilor de ştiinţă, certurile constituie un lucru firesc într-o relaţie, iareu sunt de acord. Este un mod de a comunica şi nu e nevoie de nelinişte şifrămîntări după un astfel de incident. Mai mult, astfel de discuţii pot apropia douăpersoane, deoarece în aşa fel sunt mai uşor exprimate punctele de vedere,dorinţele. Prin manifestarea emoţiilor arătăm că ne pasă şi suntem implicaţiemoţional, lucru frumos. Tensiunile sunt dovadă că trăim, suntem vii şi avemsentimente.
Şi apoi, vinîmpăcările care merită tot stresul şi nervii.Aceasta este partea frumoasă a conflictelor, de a conştientiza încă o dată ce înseamnă persoana iubită cu adevărat şi de a-i înţelege valoarea.
Mult mai tragicăeste relaţia aparent perfectă. Totul pare frumos şi roz, wow, pereche perfectă.Încordarea şi nemulţumirile sunt mult timp ascunse, pentru ca în final, atuncicînd izbucnesc, să ducă la o inevitabilă despărţire. Pînă la urmă, lasă doardezamăgire şi senzaţia de pierdere de timp. Cred că este imposibilă o relaţiesinceră, bazată pe dragoste şi în acelaşi timp lipsită de neînţelegeri. Suntem diferiţi, avem diferite puncte de vedere, ne simţim satisfăcuţi cînd convingem, suntem ascultaţi şi ne impunem.Clar lucru, nuvorbesc de conflicte ca mod de viaţă, conflicte ce la fiecare apariţie seintensifică. Contează şi felul în care sunt exprimate ideile, deoarece altfelpot fi aruncate cuvinte care la sigur vor fi regretate în viitor. Disputele trebuie numaidecît să ducă la un dialog constructiv, din care se învaţă ceva. Aici îmi dau seama că graniţa dintre aceste două extreme nu este bine conturată. Totul depinde de noi: ce preţuim mai mult, orgoliul şi importanţa propriului Eu sau viitorul comun şi armonios cu cineva deosebit?
Este greu de găsit cărarea de mijloc, dar nu imposibil.
