Vorbeam cu nişte cunoştinţe zilele acestea. Una din ele mărturiseşte că a pus capăt unei relaţii de vreo 2 ani. Greu, foarte, greu. Depresii, lacrimi şi tot tacîmul. O compătimim şi îi spunem că îi suntem alături ori de cîte ori ar fi nevoie. I-am recomandat să îşi găsească ocupaţii de precum  film, shopping, nişte călătorii, orientarea mai mult spre orele de la facultate, să mai aplice pe la vreu seminar, training, etc. pentru că o ştim ca o persoană activă. Zis şi făcut.  Logic, durererea o să se atrofieze cu timpul, doar răbdare şi timp, iată care sunt ingredientele de aur. Încet, încet, totul va reveni pe un făgaş normal. În noiembrie anul trecut, o altă prietenă a pus punct unei relaţii, din mai multe cauze. "Leacul" acestor dureri, au fost tot felul de ocupaţii. Numai ce nu a făcut aceasta.Fără a sta mult pe gînduri, s-a apucat de voluntariat :P era permanet cu tot felul de proiecte în capul ei, încît să ajungă să plece în două exchenge-uri în Polonia şi unul în România, dacă nu greşesc.
În rest, sănătoşi să fim, că  le vom putea face pe toate!