Din cele maivechi timpuri, oamenii au trăitîn grupuri. De la triburile primitive (grupuri apărute probabil cu scopul de asupravieţui, pentru a se apăra de prădători), la societatea modernă din prezent,ne place să comunicăm, să facem schimb de idei, să avem pe cineva alături. Nesimţim în siguranţă, protejaţi şi liniştiţi.
Acest gînd s-a întipăritatît de adînc în minţile tuturor, încît a devenit practic inacceptabil cacineva să-şi petreacă timpul în singurătate, chiar o perioadă relativ scurtă. Oastfel de persoană pare cel puţin stranie în ochii majorităţii, de parcă arlăsa timpul să treacă fără rost.
Nu zic, esteimposibil ca specia noastră să meargă împotriva naturii şi să nege un procesîndelungat de evoluţie, proces ce arată clar – omul este o fiinţă socială, darfiecare are nevoie de momente petrecute cu sine însuşi. În aşa mod, învingemfrica de a rămîne faţă în faţă cu gîndurile noastre, ne cunoaştem mai bine,luăm decizii potrivite, creştem spiritual. Sunt de părere căizolarea ocazională, cîteva ore de linişte după o zi grea, fară televizor (careface doar brainwashing), computer sau telefon este benefică. Cum săsupravieţuieşti altfel într-o lume nebună, în care totul se întîmplă atît derepede şi trebuie să fii pregătit de orice eveniment neprevăzut? Avem nevoie depauze, de un alint pentru suflet.
