“Cea mai cruntă răzbunare,
Este când duşmanul tău,
E silit a recunoaşte:
Că eşti bun, iar dânsul rău.”
Cu aceste versuri mama mi-a vorbit, demult, în copilărie, despre răzbunare. Chiar dacă au fost momente în viaţă când am urât pe cineva nu am avut puterea, dorinţa şi nici curajul de a mă răzbuna.
Însă cel mai uluitor este că am ajuns într-un moment când nu mai simt nici ură pentru cei care îmi provoacă durere…e o lipsă profundă de oricare alt sentiment…cineva mi-a şoptit că o fi dezamăgire, iar eu ştiu că asta duce la indiferenţă.
Traiectoria asta de sentimente este fatală…or indiferenţa distruge oameni, prietenii, căsnicii, afaceri, vieţi…
