George Pruteanu a murit, la 27 martie, la Spitalul “Sfîntul Pantelimon” din Bucureşti, unde fusese internat în urmă cu două zile, pentru o afecţiune cardiacă. Potrivit Mediafax, încă de la internare George Pruteanu a prezentat simptomatologia unui infarct, adică avea o durere puternică în piept şi greutate în respiraţie. Acesta a rămas la spital doar pentru că a insistat familia, fiind internat în Secţia de cardiologie, unde i s-a aplicat imediat tratamentul specific. La 48 de ore de la internare, George Pruteanu a făcut un infarct extins, nemaiputînd fi salvat. George-Mihail Pruteanu a fost profesor universitar, politician, critic literar, colaborator al mai multor publicaţii şi realizator al unor programe despre folosirea corectă a limbii române. Pruteanu s-a născut în 15 decembrie 1947, la Bucureşti. A studiat literatura la universităţile din Iaşi şi Bucureşti, obţinînd ulterior un doctorat în filosofie. Începînd din 1972, a scris articole şi eseuri pentru diverse reviste literare, printre care Convorbiri literare, Cronica, România literară, Contemporanul. După revoluţia din 1989, a continuat să lucreze ca jurnalist şi critic literar pentru Expres, Evenimentul Zilei şi Dilema. Între 1995 şi 1999, Pruteanu a fost realizatorul unui program zilnic de cinci minute despre folosirea corectă a limbii române (Doar o vorbă să-ţi mai spun), care a fost prezentat mai întîi la Tele 7 ABC (1995), apoi la ProTV (1995-1996), iar ulterior, cu denumirea Doar o vorbă săţ-i mai spun, la TVR1 (1997-1999 şi din nou în 2006). George Pruteanu a primit două premii ale Asociaţiei Profe­sio­niştilor de Televiziune din România, în 1996 şi 1999 şi Premiul Media, în 1997. Între 2005 şi 2007 a fost membru al Consiliului de Admi­nis­traţie al TVR. În 1996 a fost ales ca senator din partea Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, dar a demisionat din acest partid în 1998. În 2000 a fost ales senator din partea Partidului Social Democrat. În 2003, a demisionat din PSD şi s-a alăturat Parti­du­lui România Mare, candidînd pentru Senat, dar nu a mai fost ales. Pruteanu a introdus un proiect de lege în 1997, devenit cu­nos­cut ca “Legea Pruteanu”, care cere ca toate textele publice (inclusiv reclamele) în limbi străine să conţină şi traducerea în română. Legea (500/2004) a fost adoptată de Parlament şi pro­mulgată de preşedintele Ion Iliescu în 2004, într-o variantă modi­ficată, care nu conţine sancţiunile prevăzute în proiectul iniţial. Pruteanu a fost un critic al industriei mediatice de divertisment din România, în special referitor la programele de calitate scăzută şi la manele, pe care el le-a numit “un gunoi”. Comentarii de pe situl Mediafax Doru Ce dureros că un om de asemenea valoare s-a stins. A fost un om care a apărat pînă la paranoia limba română, păstrarea ei curată şi lipsită de toate agramările şi “interesantele” importuri care se văd zilnic la tv în limba română. Oare ne fac mai interesanţi dacă stîlcim limba română? Cu cîtă dragoste şi-a apărat limba. Ce mare păcat. Dumnezeu să-l odihnească în pace. Silviu MS Oare de ce ştim să ne apreciem valorile numai atunci cînd dispar dintre noi? Oare de ce nu îi puteam arăta aprecierea şi stima pe care toată lumea o are acum pentru memoria lui, atunci cînd încă era printre noi? De ce nu l-am văzut la nici o emisiune să vorbească despre viaţa lui, despre realizările sale, despre cursurile sale, despre atmosfera din mediul academic… Păcat,   l-am apreciat mereu pentru că a fost acid dar corect, a pus mereu punctul pe “i”. Îmi aduc aminte emisiunile de la “naşu”, cînd vorbea cu maneliştii Gutza şi Minune, şi cum nu erau în stare cei doi să lege două propoziţii într-o frază în faţa lui. Să-i fie ţărîna uşoară şi sper să învăţăm să ne apreciem valorile cît încă sînt printre noi… Odihnească-se în pace! Elena Marsescu În seara care a trecut, George Pruteanu nu a mai putut rămî­ne aici. A plecat sa spună nemărginirii ce limbă frumoasă avem, să spună prafului de stele că trebuie să ne iubim vorbele şi gîndurile pentru că ele sînt noi. Ne vor lipsi calambururile şi poveştile sale, ne va lipsi încrîncenarea lui în faţa prostiei, grobianismului, făcăturilor de tot felul. Vom fi mai săraci întru apărarea a ceea ce avem mai bun în neam. Ne-a spus şi ne-a spus si ne-a repetat în toate felurile, cu haz, cu zbuc, cu serio­zi­tate sau maliţie că neamul care îşi uită limba şi istoria nu merită să existe. Şi ăsta e un semnal de alarmă de care va trebui să ţinem seamă. Dumnezeu să te odihnească, George Pruteanu, din tagma noastră a filologilor. (Sursă: http://www.mediafax.ro/social/lingvistul-george-pruteanu-a-decedat.html?1688;2492902#comments ) Nota redacţiei: Expresul de Ungheni transmite pe această cale sincere condoleanţe familiei îndurerate, regretînd dispariţia acestui nobil spirit.