Acum am înţeles de ce multe persoane cu bani refuză să facă afaceri şi optează pentru achiziţio­narea unui apartament, pentru construcţia unei case. Fiindcă a face la noi business este egal cu a porni la luptă cu un zmeu cu şapte capete.  Dacă ai curaj, dacă ai voinţă, dacă ai răbdare, dacă ai inteligenţă, dacă ai perspicacitate şi multe alte calităţi, poţi încerca. Altfel, îţi rupi gîtul. Vorbeam recent cu cineva care lucrase anterior în străinătate. Îmi spunea că acolo orice problemă o rezolvi în cîteva minute. O problemă serioasă, nu creată artificial de birocraţii plodiţi prin diverse birouri. Aici, acea persoană umblă pe drumuri de luni în şir pentru a putea să instaleze un generator. Ba că nu are un act necesar, ba că de acel act nu mai e nevoie, ci trebuie să aducă altul, din altă parte, ba că mai trebuie să vină cineva la faţa locului să facă nişte măsurători, ba că nu mai trebuie să vină şi tot aşa. “Sînt de acord să le dau bani, cît vor ei, numai să-mi pot rezolva odată şi odată problema”, îmi spunea. Mai tîrziu am aflat că le-a dat bani. Ei şi? Credeţi că şi-a rezolvat problema? Nu. Pentru că ignoranţa şi lipsa de profesionalism – am mai spus-o şi cu alte ocazii – stau în capul mesei. Oare e atît de complicat să pregăteşti o listă cu actele necesare într-un caz sau altul, pentru ca omul să nu mai umble buimatec din colo în colo şi să se lovească ba de un zid, ba de altul? Ştiţi ce mi-a răspuns un funcţionar cînd i-am pus această întrebare? A zîmbit senin şi mi-a zis: “Da eu credeam că e simplu de tot şi oricine poate să se priceapă de ce acte e nevoie”. Oare ce-ar zice acel funcţioanr dacă s-ar duce la doctor şi i s-ar indica doar un medicament sau două, pentru că acesta trebuie să se priceapă singur de ce alte medicamente mai are nevoie? Şi mai este ceva. Comportamentul! Cultura! Încerci să deschizi o uşă şi rişti să auzi ţipînd: “Aşteptaţi în coridor! Nu vedeţi că-s ocupat?”. Am păţit-o şi eu de cîteva ori. Numai că, atunci cînd am intrat şi respectivii şi-au dat seama cu cine au de a face, din zîmbete şi închinăciuni nu au mai ieşit. De le-ar zîmbi tuturor. Sau măcar să se scuze pentru comportamentul pe care-l au. Pentru asta însă e nevoie de cultură, de inteligenţă şi de educaţie. Dar, vorba ceea: unde nu-i nici Dumnezeu nu dă.