Sunt atentă lacomportamentul tuturor şi deseori îmi fac concluzii pe baza acţiunilor şivorbelor diferitor persoane. Deşi pot părea tăcută, puţine trec neobservate deochii mei. Stereotipul că fetele ar vorbi mult nu este valabil pentru mine. Ideea e că nu îmi place să vorbesc fără sens, mai bine ascult, urmăresc. (I'm watching you :D)
Normal lucru, alţii la rîndul lor mă urmăresc şi pe mine. Aşa estenatura umană, ne place să observăm defectele altora, să facem comparaţie şi săne simţim superiori (însă este puțin probabil ca înjosind pe cinva să devii cu adevărat mai bun, e doar o senzație).
Deseori încerc să-mi dau seama ce părere îşifac oamenii despre mine şi clar lucru, nu am de unde să aflu. Pot doar săghicesc şi să sper că totul este bine, deşi nu prea mă deranjează dacă ar fialtfel.
Posibil suntpuţin diferită, probabil deoarece nu m-am maturizat atît de repede. Serios,observ o mare diferenţă dintre modul meu de a gîndi şi cel al semenilor mei. Suntcu capul în nori, naivă, nu mă comport corespunzător vîrstei mele. Culmea, nici nu vreau să cresc. Simt că amrămas în urmă, dar ştiu că nu am unde să mă grăbesc.De exemplu, pentruunii poate părea prostească şi copilăroasă o ieşire în parc şi făcutulbaloanelor de săpun, însă mie imi plac. Sunt uşoare, colorate, se las duse devînt şi îmi aduc zîmbetul pe buze. Bun, exemplul nu este atît de bun, însă sper să fiu înțeleasă. Atîta timp cît anumite lucruri mă facfericită, nu am de ce să îmi fac griji în legătură cu părerea altor oameni.
Oricum, este maibine de cît ceva à la “Sixteen and pregnant” :)). Deși fac parte din ea, sunt de părere că generația mea este oarecum degradată. Da, în așa măsură încît nu au idee ce se întîmplă în jur.
Facepalm.
Eu am timp să cresc. Whatever, oricum toți spun că oamenii cei mai fericiți sunt cei care și-au păstrat copilul din suflet. Deci, sunt norocoasă.
