Starea asta când e început de primăvară în mine, când hoinăresc vreme bună printre sute de cărți și-mi găsesc câteva pe care în scurt timp le voi face ale mele, de suflet. Când știu că drumul spre alea sute de cărți va fi mai apoi bătătorit de pașii și gândurile mele.
Când căștile, la miez de noapte, îmi șoptesc muzica care mă făcea să visez și să aspir atunci când eram doar un boț de om.
Când citesc și învăț poezii doar pentru că mi-e dor, mă îmbăt din metafore și versuri sincere.
Când număr zilele până la reveniri și canalizez dorul de locuri în vizitarea altor noi.
Când sunt oameni, departe de mine, care reușesc să mă motiveze..chiar și după un aiurit monitor.
Când iubești, știi sigur că iubești dar nu știi pe cine sau ce...cred că viața.
