În orașul în care-mi duc la moment existența sesia, ninge viscolind de trei zile în șir. Am primit exact de trei ori mai multă zăpadă decât am cerut... e troienit cam tot în jur, și așteptările prea lungi și gândurile prea îndrăznețe.
M-am gândit că dacă mi-ar trimite cineva, acum, o scrisoare adevărată cu timbre ar ajunge tare greu, ar rămâne blocată undeva pe la marginea distanței dintre mine și destinatar, și aș primi-o fix în primăvară, când mi-a trece dorul de scrisori.
Zăpada asta, de trei ori mai multă decât am vrut eu, e frumoasă după geam...dar e grea și multă și pentru mult, și asta nu-mi mai place. E exact ca în momentul când după ce aștepți ceva prea mult, primești acel lucru întreit..și parcă tot nu-i ajunge ceva...findcă e mai mult.
Tot orașul ăsta, mă face mai urâtă la chip, mă învață mai multe și poate mă motivează. Cred că știu un oraș în care aș fi tare frumoasă și ăsta nu-i acasă.
tumblr_lyynmeNh3J1qa0egio1_500.jpg