De SYLVAIN TESSON,
laureat al premiului Goncourt pentru literatură (2009)
Cultura pop-ii
(“Culture pope”, Le Point, 9 februarie 2012, p. 112)
Cum poți fi moldovean? Preotul-poet Savatie Baștovoi ne spune cum, împărțindu-și existența între rugăciune și scriitură într-o Mănăstire ortodoxă unde are rangul de ieromonah. Acest credincios de 36 de ani și-a trăit copilăria în maniera impecabil sovietică legănat de melodiile len(in)leneșe* ale unui mîine glorios. În Moldova, bucata alipită în coasta de sud-vest a fostei URSS, propaganda ținea copiilor loc de basme. Oare această inoculare a miturilor Statului au dereglat sănătatea mintală a tînărului Savatie, încît a fost necesară o spitalizare psihiatrică? Sau poate doar din politețe Statul își invită artiștii în casele de nebuni? Baștovoi ne oferă odată cu “Iepurii nu mor” un text degajat, întins ca o zi de școală în campia fără margini. Eroul, Sașa, are 9 ani. Își ajută părinții în gospodărie, iar la școală este fruntea leneșilor. Sărbătorile dirijate de regim dau ritm zilelor – se celebrează pionierii revoluției din octombrie, soldații “marelui razboi patriotic” , partizanii antifasciști… Baștovoi își deplînge amintirile și dezvoltă atitudinea lui critică: el descrie comunismul statului văzut prin ochii unui copil. Propaganda nu mai rezistă. Ea este adevarata boală infantilă a socialismului.
Sașa avu mult de furcă: vrea să se facă plăcut Soniei, să înțeleagă cum se învîrt planetele în univers, să găsească o explicație rotației Pămîntului. Aceste înalte preocupări se ciocnesc de obsesia adulților de a-și îmbăta progeniturile. “Zîmbetul copiilor este în centrul atenției Statului nostru.” Iată preocupările fade ce erau impuse țîncilor moldoveni ai anilor ’80 , în loc să fie lăsați să zburde în libertate. Ciudățenia șocantă a paginilor lui Baștovoi ține de tabloul acestor vieți consumate cu îngurgitarea de slogane. Oamenii mari sînt puerili, iar copiii ființe ce ar fi avut șansa să devină poeți dacă nu ar fi fost victimele școlii. Odată ajunși pe mîna profesorilor, școlarii sînt sortiți acestui destin de a deveni demni de Lenin și de cravata roșie. Propaganda este astfel cu atît mai urîtă, cu cît ea infectează suflete pure. Nu este permis să fie abuzați copiii. Adulții sînt deja incorijibili. Poate tocmai de aceea Baștovoi a preferat societății lor chemarea Cerului.
—-
* “leninifiantes” – este un joc de cuvinte francez în care cuvîntul “lénifiant” permite dublarea unei silabe astfel încît in interiorul cuvîntului se obține lexemul “lenin”.
Filed under: Moldova Anticomunista, Veşti Bune
