Protestez!Dati-mi  ceai bun!Nenorocitu’asta de ceai de Scotland ma scote din sarite,lasa urme  pe cana.

***

In timp ce imi declaram nemultumirile fata de ceai,am primit un telefon!Era tata.

M-a anuntat ca medicii i-au depistat  tumoare si ca nu se mai poate face

nimic p-u a stopa dezvoltarea acesteia!

Perplexa!Ce poti spune unui om care poate sa moara intr-o luna,doua,trei…un an?!In timp ce tu te maimutaresti in fata unor nimicuri,un altul e imobilizat in fata mortii.

Oribil!

Nu am tinut legatura cu tatal meu pina anul trecut.Nu ma suna nici macar de ziua mea sa ma felicite,deci,nu prea am fost patrunsa de dragostea paterna.

Lucrurile au fost intotdeauna complicate,dar oricum nu era,stiam ca undeva am  un tata,ca exista o notiune care inca mai respira.

It’s a little bit unfair…and…I’m sorry…!