Gîndul unei comunități creștine l-a urmărit pe Valeriu în ultima perioadă a vieții. Așa cum am văzut, conștiința păcatului și lucrarea de pocăință nu l-au făcut să se cufunde ursuz în sine, uitînd de ceilalți, ci, prin harul care s-a sălășluit în suflet, a ajuns la o concepție creștină integrală, capabilă să înțeleagă foarte nuanțat rostul creștinismului în lumea de azi.

Astfel, a încercat să definească cu ajutorul unor principii temeiurile și năzuințele unei comunități spirituale după modelul Tîrgu-Ocna. Scrise după eliberare de părintele Voicescu pe o carte confiscată cu ocazia arestării din 1959, aceste principii au ajuns prin grija Securității, pînă la noi. Ele exprimă sintetic gîndirea lui Valeriu, fiind temelii nemincinoase atît ale urcușului duhovnicesc personal, dar, mai ales, ale oricărei împreună lucrări spirituale.

A fi elită creștină

A fi elită creștină însemnează ca din dragoste pentru Dumnezeu să ucizi tot răul din tine și să urăști tot răul în afară de tine, iar din dragoste pentru oameni să porți crucea lui Hristos zi de zi și să îți pui viața pentru mîntuirea lumii.

A fi elită creștină însemnează a cîrmui corabia lumii spre Hristos, urmîndu-i lui. Lumea văzînd exemplul acestei vieți, să consimtă a-I urma lui Hristos.

Prin elita harică lumea se împacă cu Dumnezeu și își găsește pacea și rezolvarea fericită a tuturor problemelor care o frămîntă. Elita harică se impune prin exemplul bun în trăire și prin consimțirea poporului. Exemplul rău în trăire o scoate și din starea harică și din consimțirea poporului.

Năzuim spre Înviere

Vrem să aducem neamul la Biserică pentru a ne împăca cu Dumnezeu.

Vrem să creăm o școală de educație și cultură creștină pentru desăvîrșirea omului, care să adune toate energiile creatoare omenești.

Vrem să formăm omul nou, născut din nou din Dumenezeu și din strădania lui personală.

Vrem să înfăptuim împărăția lui Dumnezeu pe pămînt cu ajutorul Duhului Sfînt, luptînd împotriva forțelor satanice.

Vrem să trăim într-o comunitate creștină care să dea unitate în diversitatea formelor vieții și care să smulgă pe om din suferința morală și fizică. Prin omul nou vrem să dăm expresie creștină, prin conținut și formă, tuturor problemelor omenești din toate timpurile.

Principii de viețuire creștină

Principiul dragostei: supunem întru totul iubirea noastră iubirii lui Dumnezeu și în ea ne iubim unii pe alții.

Principiul cinstei sufletești: Recunoaștem adevărul și poziția noastră față de el. Suntem nepărtinitori, recunoscînd fiecăruia ce este al lui. Cunoscînd toată uneltirea duhului rău, alegem cu înțelepciune lupta cinstită în care și cei ce cad sunt biruitori.

Principiul educației: Zi de zi mă lepăd tot mai mult de omul cel vechi ca să mă desăvîrșesc în cel nou. Nu eu, ci Hristos trăiește în mine.

Principiul rugăciunii: Însoțim întreaga noastră viață de rugăciune, singuri și în comunitate. Rugăciunea este prima armă duhovnicească.

Principiul unității: Unde sunt trei sau oricîți ar fi, una suntem. Prin Hristos și prin sfinții martiri creștini, a căror biruință o continuăm și noi împotriva porților iadului, ca luptători ai poporului ales pentru împlinirea împărăției lui Dumnezeu pe pămînt. Un dușman dintre noi este mai periculos decît o mie din afară. Dragostea dintre noi este mai puternică decît orice ar putea să ne despartă.

Principiul ascultării: Supunem întru totul voia noastră superiorilor noștri, ascultători făcîndu-ne pînă la moarte. Unde sunt doi, unul ascultă. Ascultarea duce Biserica la biruință.

Principiul libertății: În Hristos cunoaștem libertatea sufletească și de acțiune neprihănită, plină de înțelepciune și de îndrăzneală. Libertatea în adevăr respectă ascultarea, înfrumusețează unitatea, mărește simțul răspunderii.

Principiul sfatului ecumenic: Fiecare stăruie în a descifra adevărul, dar toți avem o singură hotărîre luată în sfat ecumenic. Astfel împăcăm libertarea cu autoritatea, egalitatea cu ierarhia și inovația cu tradiția, toate sub umbrirea Duhului Sfînt.

Principiul comunității: Unul întregește ceea ce lipsește celuilalt, astfel ca nimănui să nu-i prisoseească și nimănui să nu-i lipsească. Forma ideală o ating cei ce dăruiesc totul, în smerenie. Încadrînd astfel interesele personale interesului general, tindem către o armonie universală.

Principiul băii sufletești: În dragoste frățească ne mărturisim greșelile unii altora și controlăm executarea hotărîrilor luate.

Principiul jertfei permanente: Muncim și jertfim pînă la moarte, avînd în față bucuria mîntuirii.

Principiul cunoașterii: Cunoștem tot ceea ce poate fi cunoscut și stăpînim tot ceea ce poate fi istăpînit spre folosul, înălțarea și mîntuirea omului. Cercetăm totul ca din toate să alegem ce e bun.