I. Baladă cu vină
Cînd moare cineva prind să doinesc
Și mă simt vinovat că mai trăiesc.
————————————–
Oricine-ar fi : bătrîn sau prunc firesc,
Sunt vinovat fiindcă mai trăiesc.
————————————-
Sunt cel mai vinovat din omenire
Și numai preatristețea mă vrea mire.
—————————————–
Și pentru vina mea floarea din ceruri
Mi-o incrusta numele-n adevăruri.
*
II. Omul ca amăgire
Cad fulgii mistic, pe geamuri se lasă
Ca o psaltire dictată de cer.
Îngeri în lacrimi se-așează la masă
Să mînce taine, să bea din mister.
—————————————-
Cad fulgii mistic, pe suflet se lasă
Ca o psaltire rostită de cer.
Domnul în lacrimi se-așează la masă
Să mînce taine, să bea din mister.
—————————————
Dumnezeirea pe oameni se lasă,
Iar ei vor darul aurifer!
