Viaţa noastră e ca un măr. O dată ce ai muşcat din el se face tot mai mic şi mai mic. Pînă la urmă rămîi cu un ciot cu seminţe. Dacă e să cred în Dumezeu, ciotul acela ar fi sufletul. Moartea care ni-l cere realizează transformaţia, nu însă obligatoriu.