Alianța de guvernare a mai scos un AS din mânecă, de fapt a mai luat o decizie de valoare în baza unor principii.

Este vorba de un Referendum Constituțional, inițiativă promovată de mai mult timp de către liberalul Mihai Ghimpu, încă în perioada când asigura interimatul funcției de Președinte al Republicii Moldova.

Unii lideri ai Alianței au evitat să aplice această soluție și pe rând au dat asigurări că în toamna lui 2011 șeful statului va fi ales.

Primul care s-a declarat convins că vom avea un președinte, a fost liderul PLDM, Vlad Filat în vara anului trecut când s-a adresat națiunii. Ulterior domnul premier s-a retras, anunțând că PLDM va acorda toate cele 31 de voturi ale sale pentru candidatul alianței.

Ieșirea grupului Dodon din fracțiunea PCRM a constituit o umbră de speranță atât pentru țară, cât și pentru cei din AIE, cel puțin la nivel de declaraţii.

 Următorul care s-a arătat sigur că în noul an vom fi felicitați de Președintele Republicii Moldova și nu de cel interimar, a fost însuși candidatul AIE, tot el și lider PDM, Marian Lupu. Acesta , pentru a se asigura că cei din alianță îl vor vota, a solicitat chiar, să fie arătate buletinele de vot.

Acest fapt a determinat Curtea Constituţională să declare neconstituţionale deciziile luate de către comisia specială pentru alegerea șefului statului. Ca urmare, aleșii poporului au considerat că scrutinul nu a avut loc.

 La câteva zile de la decizia Curții, AIE declară că vor referendum constituțional. La prima vedere s-ar părea să fie un referendum ce s-ar deosebi de cel din septembrie 2010, când era vorba de modificarea articolului 78, pe când acum alianța de guvernare dorește să introducă un număr mai mare de modificări.

Din spusele lui Marian Lupu, referendumul constituţional ce urmează a fi organizat în primăvara acestui an, va viza doar articolele ce ţin de simplificarea alegerii preşedintelui. Aceasta înseamnă că cetăţenii vor trebui să se pronunţe vizavi de micşorarea numărului de voturi necesare pentru alegerea şefului statului (61 voturi).

Noul mecanism ar putea să prevadă o reducere bruscă sau una treptată a numărului de voturi, de la 2/3 la majoritatea simplă (51 voturi). Adică AIE preia inițiativa din 2010 a PCRM, care în primă instanță a fost lăsată la o parte de alianță ,iar apoi a fost propusă după ce comuniștii au retras-o.

Unii membri ai alianței au declarat că pe lângă aceste modificări ar mai trebui modificate și atribuțiile președintelui care, în opinia unora, nu corespund cu cele dintr-un stat parlamentar. Dincolo de articolele care vor fi supuse la referendum apar o serie de întrebări și suspiciuni. De ce și-a schimbat poziția PLDM, care declara anterior că textul unei Constituții e un document complex care nu poate fi elaborat în câteva zile?

 Acum se pare că liberal-democrații cred că niște modificări, care au în spatele lor valori europene și sunt elaborate în baza unor principii, pot să fie elaborate în mai puțin de trei luni.

La ce trucuri de PR vor mai apela liderii partidelor din alianță (și nu numai) la acest referendum. Or, la referendumul din septembrie 2010, am văzut prin tot orașul fotografii ale liderilor politici, prin care fiecare își exprima dorința ce fel de președinte își dorește și ce va trebui să facă președintele dacă va trece referendumul.

Ce staff electoral va fi: AIE comun sau din nou separat? Din ceea ce arată discuțiile de moment se pare că va fi iar staff-ul ,,Racu, Broasca și o Știucă”. Cel puțin, la această concluzie ajungem după întâlnirea în fața presei a experților liberali, și declarațiile care vin din interiorul PDM, Dumitru Diacov vs Marian Lupu. Primul – cerând colegilor să recurgă la ajutorul rațiunii înainte de începerea procedurii de desfășurare a referendumului; celălalt – exprimându-şi siguranța că acesta va avea loc.

 Un nou măr al discordiei care apare în umbra referendumului din aprilie (în cazul în care el va fi validat) se referă la modul în care actualul sau viitorul legislativ vor aplica aceste modificări. Și în acest caz politicieni, politologi, constituționaliști, într-un cuvânt, toată suflarea politică și politologică de la Chișinău are păreri împărțite.

 Câteva lucruri mai rămân neclare.

 Primul: unde „s-a evaporat” promisiunea cu care s-a născut proiectul PLDM, care în 2007 promitea că cetățenii vor avea dreptul să-și aleagă singuri președintele?

Doi: de ce în Republica Moldova pentru tot ce nu merge, se face vinovată Constituția? Să avem noi oare un fundament atât de șubred sau e vorba de calitatea clasei politice?

Cert este un lucru – indiferent de calitatea legilor, și a clasei politice, cei 20 de ani de independență ne-au demonstrat că există întotdeauna acea muchie de cuțit care unora le va permite să se mențină, iar altora să se promoveze.