Hmm... eu acum vreau sa scriu despre un grupşor de indivizi şi individe, de care îmi este milă pînă la ultima venă din inimă. Sunt pe globul acesta numit Pămînt, nişte suflete care vor să se evidenţieze prin ţoale, maşini, numărul de cluburi vizitate, cu listele personalităţilor cu care au dat ochi în ochi şi le se pare că se cunosc de la facerea lumii, dar în realitate sunt nişte paraziţi şi nulităţi. Eu nu vorbesc de fata lui tata, care numai pocneşte din degete, şi uşa de la decapotabilă e deschisă. Nu. Eu vorbesc despre UNELE  fete venite din provincii, sau din raioane. Scopul numărul unu: să intru  la facultate. Că a vîndut tata porcu şi mama e la "Italea"  ca să îmi achit contractul, nu mă interesează. Eu vreau la universitate! Ok. Poposită în capitală, domnişorica începe să se delecteze cu elementele glamour-ului. Aude de Cocos, de Drive, de Mall şi nu mai ştiu ce branduri. Vede pe la colegele ei tunate cap-picior ce viaţă au, începe şi ea să viseze la asemenea lucruri. După ce îşi  torturează părinţii că vrea şi ea aşa lucruri, să fie în rînd cu lumea, se duce şi se împopoţonează ca un brad de Crăciun.  Intră într-un club şi după asta vorbeşte numai despre el ca să se dea mare şi tare. O falsitate grotească cu o iz de ciobănie...Se linguşeşte ca o iadă pe lîngă nuştiu ce persoane, doar să obţină favoruri, merge peste principii, doar să arate în faţa tuturor că e un boţ de aur. Începe să tînjească după  localuri selecte, dar banii sunt de ordinul visului. Vrea reflectoare în jurul ei, dar nu caută surse de îmbogăţire a neuronului. Îi place să iasă cu aere de mare star. Creşte gradul cerinţelor. Începe deja să înveţe numele mărcilor de ţoale. Dar tot stă ca un parazit. Un parazit în progres... Milă mare.