Cînd eram elevă, preferam să îmi gătesc temele seara, la lumina lămpii de masă. Obligatoriu duminica seara, dacă era vorba de week-end, cărțile îmi cotropeau minuscula masă de scris. Am fost și sunt adepta scrisului citeț, caligrafic, cu trei culori de pixuri , cu tabele frumoase, acolo unde erau necesare. E rău sau e bine, dar eu sunt omul care face totul pe ultima sută de metri: 20 de pagini la teza de licență au fost scrise de la ora 20:00 pînă la 6:00, analiza la jurnalism Tv din anul II, a fost scrisă de la 22:00 pînă la 3:00, pregătirile înainte de examen, fără nici o abatere de la regulă. Slavă Domnului, că aveam forțe, și luam în final note bune. Sunt omul căruia îi place să lucreze în tăcerea nopții, la lumina lămpii de pe masă, cu o cană de ceai negru și o melodie calmă. Simt că am tot timpul din lume. Stau și analizez ce lucruri deștepte sau proaste am făcut în ziua respectivă, dacă a trecut cu tolc sau doar de dragul trecutului. Azi spre exemplu, am completat un chestionar pentru Academia Drepturilor Omului, mi-am recuperat carnetul de student de la Bibliotecă, am susținut cu brio un examen, am lucrat la proiectul unui seminar pentru voluntari și iată, mă delectez la final cu facebook și blogul meu, știri și site-uri diverse.În rest, îmi schimb perna pe partea rece, și vă spun: vise dulci!