Alexandru Bîtcă pe UNIONLa un an după ce-am primit (și citit... cred...) în dar cartea “Cu sânge rece” de Truman Capote (în original), ieri am terminat să citesc și traducerea în română. Mulțumesc librăriilor care aduc tot mai multe cărți la care tânjesc deja de ani și mulțumesc cititorilor care nu se prea dau în vânt după ele să le cumpere... așa că mai apuc și eu câte una-două.
Oricum, romanul lui Capote rămâne unul monumental pentru mine. Pe tot parcursul lecturii nu-ți poți scoate din minte ideea: “Băi! și totuși e non-ficțiune! E documentare! Sunt evenimente, personaje și acțiune reale! Toate!”. Admiram cu nesaț dexteritatea în ale scrierii a lu’ Capote; îndemânarea lui de a le da viață personajelor moarte; de a reproduce, ciob cu ciob, ultima zi a familiei Clutter.
Romanul m-a interesat în mod deosebit fiindcă e unul dintre primele care a pornit conceptul de roman-reportaj sau, roman de investigație jurnalistică.
Într-o oarecare măsură, vedem în roman și o latură proastă a jurnalismului... în genere. Știm că presa din America a servit (servește încă?) drept un exemplu, ca și cea britanică, germană, franceză. De-a lungul timpului, jurnaliștii au preluat multe din presa trecutului și nu tocmai toate cele bune. Citim și în roman cum un caz deloc neinteresant și terifiant este înlăturat din paginile ziarelor fiindcă nu mai prindea, fiindcă era consumat. Rareori se găsește cineva care merge până la urmă. Ce-ar fi fost dacă investigarea unei crime ar fi fost abandonată fiindcă a devenit neinteresantă, consumată? (Ca și cazul cu crimele din Ch din 2011).
T.Capote a demonstrat cum un subiect, aparent, expirat poate ajunge unul practic legendar și actual pe o periadă destul de lungă; cum poate ajunge un extraordinar studiu de psihanaliză și criminalistică.
Cazul investigat pe parcursul a aproape 5 ani (parcă..) și oferit cititorilor sub forma romanului “In cold blood” de T.C. este unul care ar trebui neapărat citit atât din curiozitate profesională, cât și pur umană. Să vezi mai de aproape cum inexplicabilul și amoralitatea capătă o justificare.
