niciodată să nu-mi mai vorbeştisă nu să nu să nucuvintele tale mă aruncă în delirse rostogolesc între pereţii trupului meulovesc zgomotos provoacă rănicuvintele tale sunt o lamăîşi înfige graţios tăişul în inimăîn ritmuri de dansţie îţi place mirosul de sângetu îmi vorbeşti atât de multîncât încep să-ţi fac semne disperate în vissă încetezide o săptămână visez cum merg prin mlaştinicuvintele pline cu nămol mă urmărescmă dor picioarele calc păcatele talede o săptămână deschid cartea la acelaş cuvântde o săptămână umbrela mea imaginară nu mai funcţioneazăcuvintele ca un animal marins-au ancorat în mine
trec zile
şi încă
nu ruginesc

