Reguli, reguli, reguli. Peste tot. Muuuuulte. Permanent apar altele, iar noi le învăţăm mereu. Şi dacă apare o excepţie (ce defapt este straniu, la atâtea reguli încă excepţii să apară), iar apoi încă una şi apoi încă vreo 2, păi apare încă o regulă, care "ajustează" excepţiile la statut de regulă. Regulile sunt construcţii rigide care trunchiază acţiunile diverse ale oamenilor în şabloane standarde şi monotone. Zicea Mihaela că trebuie să individualizăm, nu să generalizăm, pentru că oamenii sunt diferiţi, însă regulile fac exact opusul - generalizează lucrurile.

Ce e de făcut atunci?
Orice regulă este "creată" în baza unui set de principii şi valori în baza cărora se întâmplă anumite lucruri. În engleză i se spune framework. Framework-urile sunt foarte mari, însă în baza lor se poate de creat sute, sau chiar mii de reguli. Două exemple aici:

  1. Biscuiţi. Dacă ai o recetă (regulă) pentru prepararea unui fel de biscuiţi, dar nu ai un ingredient, atunci încerci să improvizezi. Uneori ai succes uneori nu. Însă dacă înveţi principiile de preparare a biscuiţilor (la general, framework-ul, cum se combină ingredientele, pentru ce, etc.), atunci poţi prepara mai multe feluri de biscuiţi, iar şansele la succes în cazul "improvizării" cresc.
  2. Matematica. La şcoală învăţăm principiile de operare în matematică (framework-ul), pe care, dacă le cunoşti, poţi deduce orice formulă (regulă).

Respectiv, ar trebui să învăţăm principiile care stau la baza regulilor. În business, comunicare, management, oriunde. Atunci vom fi în stare să ne ajustăm acţiunile pentru că înţelegem de ce trebuie să fie aşa şi nu doar ştim că trebuie să fie aşa. De ce nu le învăţăm? Hm, pentru că ele într-adevăr sunt voluminoase şi ca să posezi unul din framework-uri este nevoie de timp, iar ca să înveţi o regulă este nevoie de câteva ore.
Beneficiul framework-urilor este long-term, însă cu asta la noi în ţară este o problemă mare.

inspirat din articolul respectiv. la fel aici se poate de citit mai mult la tema dată