Agentiile de stiri, au transmis ca un grup de asa zisi “pacificatori” din partea regiunii transnistrene, au reinstalat cele doua placi de beton la postul de la Vadul lui Voda, unde la 1 ianuarie a fost impuscat Vadim Pisari.
O sfidare si nerusinare mai mare nu se poate imagina.
Mai mult, partea separatista a blocat deplasarea observatorilor militari la locul incidentului pentru a constata circumstantele.
Este evident ca exista forte, probabil din anturajul lui Smirnov si Antiufeev, care ar dori ciocniri armate la Nistru, ca sa indeparteze reglementarea pasnica a conflictului.
Se impune de urgenga o intilnire intre Sevciuk si Marian Lupu, pentru a dialoga si a lua masuri de restabilire a increderii.
In aceste conditii, consider ca conducerea R.M , pentru a-si proteja cetatenii ar trebui in mod unilateral sa denunte acordul din 1992, semnat intre Eltin si Snegur, si sa invite partile prezente in formatul 5+2 sa instituie un nou format de pacificare, format doar din observatori, sub mandat OSCE sau UE.
Nu trebuie sa mai permitem ca viata cetatenilor RM , sa fie pusa in pericol de catre un document semnat tocmai in 1992, de la care miroase puternic a tradare nationala.
In aceste zile am mai primit o lovitura legata de subiectul transnistrean.
“Obiectivul Moldovei de a deveni membra a UE, depinde de reglementarea conflictului transnistrean”, a declarat Ambasadorul danez in România, Michael Sternberg, tară care detine presedinția semestriala a UE de la 1 ianuarie.
“Nu mai vrem conflicte înghețate în UE”, a declarat diplomatul danez în România, care este acreditat și pentru Republica Moldova
E pentru prima data cind un oficial UE declara transant, ca integrarea RM in UE, este conditionata de reglementarea conflictului transnistrean, caci pina nu demult mai aveam speranta integrarii pe modelul cipriot, atunci cind Ciprul grecesc s-a integrat in UE, fara cel turcesc.
Astfel, putem concluziona ca am devenit definitiv ostaticii conflictului transnistrean, UE ne leaga destinul de cel al separatismului transnistrean, de care se teme, si pe care nu vrea sa-l importe.
Si de aici incolo, va trebui sa cheltuim timp, eforturi si multi bani, sa avem drept prioritate combaterea separatismului si europenizarea regiunii transnistrene.
In acest context, unica consolare este ca UE doneaza peste 12 milioane de euro pentru consolidarea increderii dintre Chișinău și Tiraspol, aceste resurse vor fi destinate pentru proiectele de mediu, de asigurare cu apă potabilă și cele de dezvoltare a infrastructurii.
Probabil va trebui sa mai sacrificam o generatie de cetateni a R.M, pe altarul gestionarii conflictului transnistrean, asa cum s-au sacrificat cei de la 1990 incoace, sa mai pierdem vreo 20 ani .
Avem insa vreo garantie ca vom reusi si nu vom pierde timpul degeaba?
Filed under: Uncategorized
