Conform dexului, om înseamnă ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat. Nu toți pot fi numiți oameni, măcar că în linii generale se aseamănă cu ei.
După cîțiva ani, am aflat și eu că trăind 23 de ani nu am cunoscut acest om cu literă mare, doamna Ana sau mai bine zis, nana Ana. Este o femeie extraordinară pe care Dumnezeu a înzestrato cu toate. De fiecare dată cînd vorbesc cu ea, mă simt în altă lume, o lume a trecutului, frumos. Povestea de dragoste dintre ea și soțul ei, este o poveste frumoasă de 4 zile. Deja trebuia să se căsătorească, se întîlnise cu soțul ei 2 ani și cînd colo apare el, care în 4 zile a cucerito și a făcut ca să renunțe la tot numai pentru el, măcar că era cel mai rău băiat din sat, dar așa i-a fost soarta. O poveste care mi-a dat și mie speranțe că o să-mi găsesc sufletul pereche și voi trăi cu el o viață.
Stînd la un ceai, a sunato, i-a spus să aibă grijă de ea și să nu se culce tîrziu și alte cuvinte care m-au făcut să apară lacrimi pe obraji, acești oameni au cîte 70 de ani, dar pînă acum au o dragoste unul față de altul frumoasă.
Intrînd însă în salon, te apucă frica, uiți și de dragoste, și de cuvinte frumoase, vezi doar fotografia fiului lor care a decedat recent. Avea doar 30 de ani, în urma unui accident a decedat. Pînă acum toți sunt nedumeriți, cum s-a produs accidentul și de ce anume el a decedat?așa a vrut Dumnezeu. Fotografia lui stă pe perete, cum nu te-ai uita, el te privește și parcă îți spune că totul va fi bine. A rămas un copil, un nepoțel, care vine la bunica odată în lună, sau odată în două luni, nu are timp sau așa vrea mama copilului. Suferința acestei femei se citește mereu în ochii săi, întotdeauna e cu gîndul la el, la fiul său.
Dumnezeu a creat omul pentru bucurii, suferințe, dragoste, de aceea trebuie să le primim și îndurăm pe toate, vrem noi asta sau nu vrem.


Filed under: viata