Anul 2012 va fi mai greu decit precedentul, dovada fiind chiar la inceput si uciderea cetateanului R.M., Vadim Pisari, doar pentru faptul ca se deplasa in tara sa .
El a fost impuscat in spate, fara sa prezinte vre-un pericol la adresa asa ziselor forte de pacificare ruse, si nu este exclus ca aceasta sa fie vreo provocare destinata tensionarii situatiei in legatura cu schimbarea conducerii de la Tiraspol.
Uciderea lui Vadim Pisari, ne reaminteste ca locuim intro zona de razboi, care doar a fost suspendat in 1992, ca pe teritoriul RM exista trupe straine , si ca viata fiecaruia dintre noi este in pericol.
Reactia autoritatilor de la Chisinau a fost una palida si lipsita de fermitate, intr-o tara normala un Ambasador pentru declaratii atit de jenante si calomniatoare, ca cele ale Ambasadorului FR, ar fi fost expulzat cu siguranta.
Am mai declarat si reiterez, ca Acordul de pace din 1992 este o mare rusine a noastra a tuturor, este un document de mare tradare nationala, semnat in detrimentul intereselor nationale ale R.M., care a legiferat pentru o perioada nedeterminata de timp trupe de ocupatie, a legiferat fortele militare separatiste, a intarit regimul criminal si s-a mai creat si o zona de securitate, absolut inutila care acopera aproape o treime din teritoriul tarii.
Acordul este semnat intre Rusia si R.M. si este in competenta autoritatilor de la Chisinau sa ceara abrogarea acestui document rusinos si inlocuirea cu altul euroconform.
Acest mecanism este unul absolut depasit de timp si trebuie inlocuit urgent, de exemplu cu observatori militari, sau politisti sub mandatul UE sau OSCE.
Oamenii din regiune, care sufera din cauza acestor posturi de control, protesteaza la Nistru, si trebuie sa-i sustinem cu tot ce este posibil.
Astazi este importanta manifestarea de solidaritate umana si cetateneasca , sa facem presiuni asupra guvernantilor sa intreprinda masuri energice in sensul sporirii eforturilor diplomatice, economice, politice etc, pentru a se urni carul din loc, si pentru a demara procedura de negocieri in directia reglementarii conflictului transnistrean.
Dar pentru aceasta este nevoie de vointa politica, de curaj si de stabilitate politica. Avem nevoie si de un Presedinte al tarii ales in sfirsit, astfel ca sa se termine incertitudinea.
Pentru a nu suferi un esec categoric, la anticipate, AIE are nevoie de o relansare, de la zero. Despre varianta zero, si posibile scenarii, voi reveni cu un articol in curind.
Iar prin prizma tragediei din 1 ianuarie, este clar ca avem nevoie de un viitor Presedinte ales, patriot, care sa lupte pentru interesele RM si a cetatenilor sai fara frica.
Iarta-ne , Vadim Pisari, Dumnezeu sa te odihneasca in pace.
Filed under: Uncategorized
