Într-o zi, am ieşit la fereastră. Afară ningea şi am întins o mână afară. În palma mea a căzut un fulg de nea!
Mi-am dat seama că nu e un fulg oarecare, ci un fulg trimis de cineva, anume pentru mine.
- Salut! mi-a zis fulgul.
- Salut! i-am răspuns eu.
- Cum te numeşti?
- Pe mine mă cheamă Dana – Cătălina! Dar tu cum te numeşti?
- Eu mă numesc Fulguţ şi am fost trimis la tine de Crăiasa Zăpezilor…
- Dar cine e Crăiasa Zăpezilor?
- Ea e mama şi regina tuturor fulgilor!
- Dar unde e regatul vostru?
- Noi trăim acolo, sus, într-un palat mare şi frumos!
- Dar voi aveţi şi şcoală în ţara voastră, acolo sus?
- Desigur, toţi fulgii merg la şcoală. La şcoala noastră băncile sunt din gheaţă, stilourile din ţurţuri, iar caietele din zăpadă…
Când am vrut să-l mai întreb ceva, el s-a topit… Dar Crăiasa Zăpezilor mi-a trimis chiar a doua zi mulţi alţi fraţi ai lui Fulguţ. Şi mie, dar şi tuturor oamenilor din Chişinău!
Povestioară de Dana – Cătălina Balacci.
La mulţi ani şi sărbători fericite vă urez tuturor, şi celor buni, şi celor răi! Crăiasa Zăpezilor ne iubeşte la fel de mult pe toţi!
