Era noapte şi-ntunericPe unde licăreau mici luminiţe,Toţi îi ziceau de-un sentiment puternicCredea, ştia, dar nu simţea.Credea că va veni odată,Ştia că trebuie.Trăia cu gîndul vieţii-n pieptŞi aştepta miracolul vestit,Trăia ea sub o frunzăCa sub o mască ascunzîndu-şiFirea.Şi cînd aproape-a adormitCînd visul a cuprins-o,Atunci explozia a survenit,Cu surprize învăluind-o.Pînă atunci nu-nţelegea.Acum deja, ea simte.Căci acea steauă ce-a exploadat,Multe-a schimbat.Acum ea a aflat:E steau norocoasă,Propriul ei far.Şi noaptea nu mai e-ntuneric,Ea crede, ştie, simte.