Noaptea nu mai sunt eu.Din mine se nasc oameni pe care nu-i cunosc.Viaţa mea nu-mi aparţine.Am renunţat la sedative.Sunt un spital de nebuni care se trezeşte noaptea.I-am visat şi-au murit, dar ei nu ştiu cum se moare definitiv.Am început iar să visez.Îmi umblă desculţi prin creier şi-mi urlă prostii în aiurare.Păstrez în mine tot ce au gândit până acum.Eu sunt o cochilie şi ei melci fără casă.Tahicardie acutizată.