Am aflat că nu poate fi totul bine până la sfârşit.De ce dacă totul merge frumos şi pare că e superb, trebuie să se întâmple "ceva", ce va strica, ruina tot frumosul ce a fost? Cum aşa? Un singur lucru poate duce la o risipire totală, e dureros. Hai că lacrimile în aşa caz nu vor ajuta cu nimic. Dar e mai straniu când nu poţi schimba nimic. Tot ce a fost frumos va rămăne o amintire frumoasă, însă efectele ce urma să le aducă s-au stins în negura fantomelor scheletului unui ac. Vreau să înfig toate acele într-o pernuţă. Nu vreau cineva să se mai rănească. Nu vreau să văd pe cineva suferind. E dureros.
P.S: Oare voi trăi vreodată o zi ideală(fără ace înţepătoare)?
