În viață trăim diverse momente,fie ele bune sau rele,iar toate la un loc sumează o dramă existențială,care poate este minim constituită din cîteva procente de comedie sau poate aventură,sau poate… să nu mă abat de la temă,despre viața îmbinată de sentimentele persistente în sufletul nostru,în trupul în care circulă prin vene diferite emoții caracteristice dispoziției noastre.Actual mă aflu într-un război,dacă-i pot spune așa
Uff,uite că am reușit să-mi înving pesimismul si să iubesc viața așa cum este ea,cu toate că nu e deloc atît de incoloră și grea de tot cum mi-o imaginasem eu cu ceva timp în urmă.Mi-am găsit un nou hobby care perfect mă ajută să nu observ trecerea timpului.*
Și totuși de ce acest post se numește “dramă existențială” ?!Deci,viața mea din punct de vedere a *omului de geniu*-adică a celorlalți,pare o împreunare de emoții de tristețe (rare ori deja),de fericire extremă
,multă energie,care uneori mă întruchipează o fire foarte romantică,în pofida faptului alteori încerc să ocolesc acest sentiment.Uite asta am dedus eu din spusele lor
.Cam asta a fost,o mică actualizare de stare din ultimile 3 săptămîni.Deși nu v-am povestit unele momente din trecutul apropiat,cred că rezumînd spusele mele și voi ați ajuns la concluzia,că viața cum n-o fi ea,e foarte frumoasă,iar ziua de mîine mereu ne captivează,ne ține în suspans pînă o să-i aflăm misterul…cel puțin asta mă caracterizează pe mine,sunt tentată să descopăr evenimentele ce mă vor copleși în ziua următoare!
Cam asta a fost succint relatată *Drama Existențială*,
cu sensul ei pozitiv,bine-nțeles!
Vă doresc tuturor multă baftă!Pupici!
Misterioz!♥