Ostenit de bombardamentul informational legat de criza globala, subiect dezbatut in toata media noastra si in aceea de peste hotare- desi nu cred ca precizarea “de peste hotare” mai trebuia facuta, existenta internetului “spiritualizand” de mult frontierele- m-am simtit cuprins de un gand care mi-a dat frisoane. Si poate ca nu l-as fi facut public daca zilele trecute n-as fi recitit un material care mi-a amintit ca, in 1989, un stranepot al lui Jules Verne a descoperit un roman in manuscris al acestuia, intitulat “Parisul in secolul XX” . Era prezent in acel Paris un automobil propulsat de reactia gazelor, de zgarie-nori, de calculatoare si trenuri ultra-rapide.
Ne minunam de fanteziile acestui prolix scriitor ale carui romane- publicate in urma cu aproape doua secole- sunt citite si azi, pe nerasuflate, nu numai de adolescenti! Sa ne amintim ca legendarul “Nautilus” care a parcurs 20000 leghe sub mari este precursorul submersibilelor atomice- reale- care patruleaza sub oceane, de la un pol al pamantului la altul, purtand incarcaturi nucleare. Omul trimis pe luna de acelasi inventiv Jules Verne a parasit Pamantul de la o baza din…Florida, de acolo de unde au fost lansate rachetele “Apolo” care au dus de pe Tera primii astronauti spre Selena.
Este deacum functionala statia spatiala internationala spre care zboara, aproape cu regularitate, navete ce duc noi componente necesare ansamblarii si maririi statiei, precum si oameni de stiinta care schimba , din cand in cand, pe savantii care traiesc si muncesc aici. Aceste zboruri au devenit o banalitate, rar isi mai gasesc loc pe pagina I-a a ziarelor. Cred ca nu e departe nici ziua cand deplasarilor excentricelor miliardari in spatiu, le vor lua locul itinerarele galactice propuse de agentiile de turism in pliante viu colorate.
In ultimele doua-trei decenii, scriitorilor literaturii de anticipatie li s-au adaugat realizatorii de filme S.F. Rar gasesti o drama sau chiar comedie, thriller sau romantica povestire de dragoste- ca sa nu mai vorbim de pelicule politiste- in care computerul sau telefonul mobil sa nu fie in prim plan. Am mai scris despre acest fenomen, in “paginile” blogului meu. Nu sunt singurul. Si ma cuprinde teama de multimea filmelor S.F. si horror din ultima vreme.
Teama? Ce m-ar putea inspaimanta pe mine, om serios, care maine- poimaine implinesc 82 de ani, om care am cunoscut grozaviile razboiului, rasuflarea rece a holocaustului, bombardamentele inamicilor americani si rusi- deveniti apoi aliati- si urgia bombelor aruncate de aliatii nemti, transformati, peste noapte, in dusmani – om care am trait sub cinci regimuri de Stat diferite, trecut prin perioade de inflatie si succesive stabilizari monetare in anii imediat urmatori razboiului, inainte de “epoca de aur”- cand se costruiau orase si hidrocentrale, dar stateai la coada, cu buletinul in mana, pentru 150 grame de pariser- inflatie si apoi oarece stabilitate si dupa decembrie 1989, cand infloresc hipermarketurile si 800.000 someri vor umple orasele, in cautare de lucru ?
Ce ar putea impiedeca filmele S.F. care transforma lumea intr-un urias mormant, sa devina surse de inspiratie pentru minti malefice? Sunt cunoscute ispravile hekerilor care au spart, in joaca (?) serverele NATO si ale Pentagonului, virusurile care apar in calculatoarelor unor banci. Mii de militari ai NATO – printre care si romani- si-au pierdut viata cautand teroristi in Afganistan , Irak si in alte colturi de lume. De ce n-ar fi posibil ca armate de hekeri, in slujba unor grupari organizate pe care le numim teroriste, sa foloseasca internetul pentru a face sa sara in aer marile burse internationale, sa “patrunda” in bunkerele rachetele nucleare, sa le “ordone” sa pluteasca bezmetic prin spatiu ?
Razboiul viitor- daca nu cumva a inceput deja- va fi un razboi cibernetic, peste bariere politice, economice, etnice sau religioase. Vi se pare ca, la randul meu, scriu o tableta S.F.? Si Oswiecim a fost o localitate nensemnata din Polonia, pana a-si transforma numele, in anii ocupatiei hitleriste, in Auschwitz. Si Turnurile Gemini au fost cunoscute cel mult si ca obiectiv turistic, embleme ale invicibilitatii civilizatiei SUA, inainte de a deveni tinte ale unor banale avioane de cursa si sa se prabuseasca “in direct”, in lumina camerelor de luat vederi ale celei mai mari televiziuni din lume, sub ochii unei omeniri ingrozite, ingropand peste 3000 de victime.
In rest, sa auzim numai de bine !
Nicolae Holban
