Se vorbește deseori, însocietatea noastră (și în altele), despre modă; mă refer în special la felul încare este îmbrăcat cineva, ce este la modă și ce nu este, care branduri suntbune/frumoase și care nu prea.Masa, percepe moda, în dependențăde ceea ce se vinde pe piață (piața centrală), și consideră la modă și frumosceea ce apare în cantități enorme pe rafturile magazinelor/pieții, îndependență de sezon, vara – maiouri de un tip, toamna – scurte și blugi, iarna„fesuri” cușme – care mai de care, primăvara – fiind un an nou – începe businessul.
Chiar dacă haina rămâne neuzată,ea nu mai poate fi utilizată, deoarece nu este în modă, după părerea unora, șicu certitudine că tânăra generație apelează către buzunarele părinților, pentrua-și reînnoi garderoba, și totodată procurând biletul către incubatorul turmeice poartă un anumit tip de haină la momentul respectiv, astfel lipsindu-se deoriginalitate, însă neconștientizând că sunt robi a-i hainelor/modei.Prin sursele de răspândire ainformației, ca de exemplu mass-media, sunt popularizate în continuuprototipuri, cum ar trebui să fie cineva îmbrăcat. Și, dacă a îmbrăcat oactriță de la Hollywood o haină, fie cu un aspect plăcut sau mai puțin plăcut,oricum acea haină va începe călătoria printre cei doriți de a copia identitateaaltor persoane, ne-luând în considerație statutul financiar/social. O atenție deosebită se acordă înultimul timp, brandurilor, ducându-se discuții inutile despre care e mai cool.Blugi de la levis, chiloți de la Kelvin Klein, maiou s-au cămașă de la armani,adidași de firmă, etc.Toate astea se discută, dar primace se verbalizează într-o asemenea discuție, este prețul, care umflă m-ai tareprețul, acela e cel m-ai și cel m-ai la modă.Nu înțeleg de ce ar fi atât deimportant de a evidenția atâta prețul, „djînș di 100 di evro” sau „șubă din pielede veveriță de la gucci de 1000 di evriși”. Îmi vine să râd, auzind asemeneavalorificări ale frumosului. S-a creat o prejudecată, frumosul având preț, pecât este m-ai scumpă haina cu atât este m-ai frumoasă și m-ai la modă,indiferent dacă haina este dezgustătoare sau plină de culori isterice, dacăeste procurată la un preț mare, atunci trece testul și este acceptată aceahaină „frumoasă” (chiar promovată).Deci, haina scumpă să rezumă însocietate, cu haina frumoasă/la modă, și în deosebi, manifestă acest tip degândire, persoanele care devin bogate peste noapte, fiindcă ducând o viațămodestă și fiind luat în derâdere de către colegi sau simțindu-se cumvainferior din cauza hainelor considerate simple, odată cu primirea unei averi;răsare curcubeul se aprinde semaforul, respectiv, sentimentul de subaprecieredin trecut, se transformă într-unul de supraapreciere, astfel fiind „la modă” –în rând cu lumea.Cât de mult nu s-ar chinui cei cețin piciorul cu moda cultivată intenționat pentru a face profit, oricum, nu seconștientizează că sunt manipulați de către cei ce vor să-și vândă anual noiletipuri de haine. Căci, până la urmă, orice hainădevine cârpă, și nimeni atunci nu le m-ai atribuie aceste calități eronate.Omul este om, fie el îmbrăcat cuo haină de la un brand renumit sau pur și simplu o haină simplă; omulreprezintă haina și nu invers. Aici a-ș face o remarcă, referitor la unii inși,care încearcă prin vestimentație, să sară mai sus, să pară m-ai importanți;studenți ce învață pe note de 5 și nu pot scoate o vorbă rațională, pășescpragul universităților din țară, îmbrăcați în paltoane și cu mapa în mână, deparcă ar fi cu mandat de deputat în buzunar sau cu cheile de la Bugatti(deși în realitate vine ca peștele în conservă la fel ca și toți ceilalți, întransportul public). Domnișoare cu chip de „prostituată intelectuală”, tocuriînalte pe care nu știu să meargă, fuste care m-ai de care, machiaj de calitate(făcut de către vecina din cameră), etc. Pe lângă toate aceste rânduri de haine„cool”, unii m-ai au în mână și câte un diplomat cu laptop (care este procuratpe chinul părinților ce muncesc peste hotare), acesta din urmă fiind destinatnu pentru citire și prelucrarea materialelor pentru universitatea, ci pentrumuncă mult m-ai inteligentă, și anume, pentru a pierde 3 ani de studenție,stând pe odnoklassniki, unde a intrat în modă ca fiecare să-și posteze acolopoze cu haine noi, care trebuie neapărat să fie de la armani, și tot așa m-aideparte…În final, puțini din aceștia,recunosc, că acel armani, este procurat de fapt de la piața centrală, și prețulnu este de 100 „evro”, ci de 200 lei…
Autor:Bejenari Sergiu03.12.2011
