Știți astăzinu am despre ce vă povesti, în troleibuz nu au fost situații ieșite din comun,despre universitate însă nu doresc să vorbesc mă inervează tare. Așa că am hotărâtsă vă povestesc o povestioară din copilăria mea, revenind la vârsta de 7-8 aninu mai mult, când eram copil neastâmpărat, și pus pe șotii.
Pe atunci copii trăiaualte vremuri nu erau atâtea tehnologii noi, chiar și lumina se stingea de la obucată de zi și stăteam cu lumânările, ei tumpuri vechi și grele. Locuiam lațară la bunica deoarece mama e cel mai mic copil din familia lor și dupătradiția moldovenească celui mai mic copil îi revine casa și totodatăîngrijirea de părinți, ei prostii moldovenești, asta e altă istorie. Și știțicopilăria la țară e o adevărată poveste în tot sensul cuvântului, lanuri,drumuri, ferme, râpe (râuri), imașuri, gunoiști, pe care le pot colinda copii. Șipe atunci eram și eu nul dintre copii harnici care se scoală de pe la 6-7dimineața să facă șotii, bunica se scula și avea grijă de gospodărie, găini,rațe, gâște, puișor, ș.m.d., într-un cuvânt orătănii pe care trebuia să lehrăniască, apoi se ocupa de vaca ei pe care o iubea mai mult decât pe noi șicapra ei fermecată pe care o ducea la păscut și la care trebuia să stea numailângă ea ca să fie sigură că ea papă bine că are apă e.c.t. Dar să revenim lamine, cea care se ocupa și ea de treburile casei, î-mi făcusem din chestiilealea pe care se usca tutunul așa niște cuști cu gratii de 1 metru pe 1,50m, sevede că au rămas de la bunica care a lucrat mai înainte la „șfăruit tutun” cumnumea ea, vrio 3 cuști din alea pe care eu le-am acoperit cu țoale și diferitechestii făcându-mi căsuță din ele, țineam în ele diferite chestii și chiarpregătem mîncăruri, salate, torturi. Deci după ce bunica pleca să ducă vaca la„cireadă„ eu fuguța în coteață să iau 2-3 ouă de sub găină că trebuia să factorturi, apoi în casă cât mama mai dormea, eu mă strecuram și furam făină,zahăr, o cănuță cu lapte sau alte chestii din bucătăria lor căci erau defolosință în bucătăria mea. Ei dar stațică nu numai eu mă ocupam cu așa ceva, vecina și prietena mea care e cu 2 animai mare decât mine făcea tot același lucru, numai că ea trebuia să reușeascăsă mulgă vaca să o ducă la deal după care avea ceva timp și pentru joacă, apoiîncepeam să ne lăudăm una la alta ce avem prin casa noastră mică ce bucate amfăcut și la care cutiuțele sunt mai frumoase. Și asta nu e tot ce doresc să văspun, erau zile când ne luam desagile și plecam unde credeți că? La gunoișteadin sat doar acolo poți găsi diferite chestii intereante pe care le aruncă oamenii,aveam de mers până acolo cam vrio 2km, nu chiar mult deoarece noi locuiam încapătul satului la „planul nou” cum se numește și casele noastre erau peultemul rând de case, de acolo se începeau deja pământurile oamenilor și iatăcă noi mergeam pe drumușor pe lângă un „sclad” și pe lângă o „fermă„ de vaci unde era plină de câini și ajungeam la loculdorit, pentru noi el era ca un fel de market, colătăiam în lung și în latgunoiștea ceea umplând saci cu prostii ei și nu dă cumva ca cineva din noi săgăsească ceva mai colorat sau vrio cutie frumoasă că alergam după ea ca cioreledupă străluci certându-ne a cui este și cine a văzuto prima. Iată se întâmplăîntr-o zi ca prietena mea să calce într-o sticlă și să-și taie piciorul până laos, of, ce sânge mai curgea, iar eu ca un prieten devotat m-am dezbrăcat decămașă și iam legat picioru ca săi opresc sângele, eh peripeții. Dă după aceeane luasem sacii în spate și pe Vica ( așa se numea ea) de subțioară șiîncetișor ne îndreptam spre casă. Înacea zi nici nu am observat cum a trecut timpul că deja începuse să se întuneceafară de aceea pe la jumătate de drum hopa mama și cu sora ei mai mare care ocăutau pe drumuri au dat de noi și mie nu mi-au făcut nimic dar ei iau luatsacu cela cu „nevoi„ și i lau aruncat la o margine de drum, iar pe noi ne-auluat acasă. Nu știu ce s-a întâmplat cu ea eu însă am ajuns acasă am lăsat sacumeu și fuga înapoi după al ei căci văzusem la ea câteva cutii drăguțe care mieaveau să-mi folosească, am mers până la locul cuvenit și leam luat și o fugă înapoiacasă. Arunc eu toate chestiile alea în căsuța mea și mă îndrept spre casă undemama mă aștepta pe prag cu o ”jărdii” ( vargă grosuță) în mână numai eu știu cebătaie am ma-i mâncat în acea seară. Dar ce credeți că am fost cuminte? Chiar a doua zi am făcut alte șotii, dardespre asta vă povestesc altă dată dacă vii interesant. A doua zi eu eram ocupatăcu alte treburi săi spun prietenei mele cine îi furase gunoiul, că eu am văzutcum cineva i le-a furat ș.m.d. ieșin curată la suprafață. Totul a decurs bineceva timp până nu am făcut alte șotii...