Depozit de idei

 Depozit de idei Depozit de idei


Cea ce se întâmplă cu noi.
RSS posts

Personale


Comenteaza





Dincolo de toate e doar libertate...
Dincolo de regulile și stereotipurile impuse de societate un om fericit este un om liber. Voi vorbi astăzi despre cupluri și despre libertatea acestora într-o relație. Faza eronată pe care adesea o întâlnesc la majoritatea cuplurilor este tutelarea (controlul maxim) și lipsa spațiului intim care, adesea, joacă un rol primordial într-o relație.

Voi porni de la o altă premisă eronată, adesea întâlnită în societate „Доверяй но проверяй” (ai încredere dar totuși controlează sau ai încredere însă nu definitiv) care de cele mai multe ori eșuează într-o relație de cuplu.  O relație sănătoasă se bazează în totalitate pe libertate, fie de exprimare, fie de activități sau libertatea de a-ți alege intimitatea așa cum ți-o dorești. Orice persoană privată de libertate își ispășește termenul la un moment dat. Mai aud adesea în cupluri de compromisuri, cel mai nesănătos și infantil pas într-o relație. Simt o debusolare în creier când văd cum omenii recurg la anumite gesturi doar pentru a deține „controlul suprem”. Oi fi eu dură la moment dar, un om sănătos psihic are un comportament sănătos în orice relație chiar și în relația cu sine. Nimeni niciodată nu o să stea lângă o persoană care controlează totul și încearcă să te schimbe, atât timp cât tu din copilărie până la relația propriu zisă ai depus efort în formarea ta. Un om vulnerabil este un om lipsit de identitate. Cât de puțin trebuie să te iubești și să te stimezi încât să ajungi ca ocupația ta de bază să fie viața personală a altui om? Cât de înjositor și obositor trebuie să fie să stai toată ziua și să controlezi rețelele de socializare, telefonul sau timpul altei persoane? Oare cum poți să ajungi la faza asta încât să te violezi singur intelectual? Cheia spre o relația fericită de cuplu este libertatea. Nu cedarea, nu indiferența și nici controlul ci libertatea. Un om care se simte liber lângă un alt om va fi întotdeauna fericit. Paradox însă întotdeauna omul se va întoarce acolo unde sa v-a simți cel mai bine și dacă nu oferi persoanei de alături confortul de care are nevoie legea atracției își va face lucrul ei. Gândește liber. Fii liber. Simte-te liber. Oferă libertate.Tu ești arhitectul propriei tale vieți. 
„ Speranța moare ultima”
Pornesc astăzi de la premisa unor idei sau sloganuri optimiste care au fost inventate de-a lungul timpului pentru a încerca să „motiveze” oamenii. Un clișeu foarte cunoscut numit unul optimist este „Speranța moare ultima„ adică „data viitoare o să fie mai bine”... Spre deosebire de alte clișee acesta este întrebuințat cel mai des, totuși valoarea lui rămâne aceiași egală cu zero. Aceste slogane-șablon nu fac decât să arate o lipsă de originalitate și de gândire și sunt folosite adesea în momentul în care o persoană se confruntă cu un eșec. Momentul cel mai penibil al acestei expresii „Speranța moare ultima” îl conferă totuși melancolia și lirismul cu care este adesea pronunțată. Speranța moare ultima, e cel mai stupid și negândit șablon optimist pe care poți să-l spui unui om bolnav de cancer în ultimul stadiu sau a unui om trecut printr-un accident și care a rămas fără membre. Chestia sună în felul următor „nu te descuraja, totul o să fie bine cancerul o să dispară de la sine, tu doar nu vrei să-l ai?” sau „speranța moare ultima, poate că la un moment dat îți crește piciorul la loc sau bucata de cap”! Și totuși, cel mai des acest mesaj optimist, este folosit pentru oamenii care au trecut print-un insucces sau eșec în viață, și fie că se gândește el la speranța care încă nu a murit, sau, vine un mare gânditor ( de regulă cineva apropiat) cu o față compătimitoare și îi spune despre speranța care trebuie să ardă veșnic. Acest lucru sună atât de patetic și lipsit de orice logică! Am mai auzit de la marii gânditori și asta „omul fără speranțe e om mort”! Serios? și multe speranță ar trebui să ai ca să te simți viu? Unii de fapt asta și fac, trăiesc doar cu speranțe, că cândva ceva se va întâmpla și totul va veni de la sine trebuie doar să speri. Tind să te dezamăgesc, în fiecare zi cu tine ceva se întâmplă iar în dependență de cum lași tu să treacă lucrurile prin tine, viața ta se schimbă. Vrei să faci schimbări și să ajungi undeva, acționează! Lucrurile nu se rezolvă de la sine datorită așa ziselor speranțe ale tale care trăiesc veșnic. Într-un final clișeul „Speranța moare ultima” e doar o adunătură inadecvată de cuvinte dar se dorește a fi mai degrabă patetic sau optimist dar care de fapt are o valoare informativă egală cu zero!
NU businessului bisericesc!!!
Eu mă aflu încă într-un șoc epileptic după ce am calculat astăzi impozitele pe care le achită familia noastră mică și păcătoasă lunar...Câteva pensii frumoase la câteva babe din alea care urlă la tine că nu-i oferi locul în transport! Asta în condițiile în care biserica nu impozitează nici un bănuț! Asta, în condițiile în care noi ca robii lucrăm anul împrejur zi de zi la munci deloc ușoare, nu ne permitem vara să mergem la odihnă, stăm la chirie și ne îmbrăcăm de la second iar animalele astea credincioase trăiesc  în case de milioane, au mașini luxoase, merg în vacanțe sezonier și canaliile lor de copii învață la universități peste hotare..... Cum la naiba să fii tolerant și iubitor de patrie în astfel de condiții?! În timp ce popimea care trăiește astăzi raiul pe Pământ, au venituri de zeci de mii de lei neimpozitate, TU ești impus să lucrezi cinstit și vizibil, achitând polița aia de rahat care nu te salvează niciodată, achitând pentru salariul poliției care în majoritatea cazurilor nu își fac serviciu, achitând pentru pensia babelor spurcate care te obligă să le oferi locul în transport și pentru alte rahaturi nefolositoare. ( anul trecut pentru controlul medical am plătit la 300 lei în condițiile în care nu sunt pusă la evidență, deci cu Polița pe care o plătesc m-am șters la cur.... Cu câțiva ani în urmă am chemat poliția pentru că niște retardați de copii au venit să-mi bată cu picioarele în ușă iar poliția  a ajuns peste vrei 4 ore când puteam să fiu violată și omorâtă deja.....) În ce țară trăim oameni buni! Adică vă lăsați voi așa să vi se „cace” pe cap conștient și vizibil și voi înghițiți totul?!  Pe lângă faptul că „pochii” nu duc contul veniturilor pe care le au, că ne taie parcurile și ne i-au cele mai frumoase locuri din oraș pentru construcțiile lor colectoare de bani, ne și mai dau la buci în ce poziție vor ei... Iar voi îi susțineți! Ei nu oferă bon fiscal pentru nunți, cumătrii, înmormântări sau vânzări de lumânări sau alte tâmpenii bisericești. Și mai nou, am aflat că preoții mai i-au și taxe dacă vrei să te cununi dar nu ești virgină! O nouă formă de scurgere de bani. Plus la toate biserica nici măcar nu este obligată să depună declarația anuală privind impozitul de profit. Adică nu numai că nu plătesc nimic ei nici măcar nu declară nimic. Deci, tot ce oferi tu bisericii de fapt dai direct în buzunarul lui popa. Nu pentru iertarea păcatelor, nu pentru sănătatea ta, nu pentru binele tău. Nimic nu se duce la cer totul merge direct în buzunar. Pe lângă faptul că plătiți impozite frumoase și ei nu, voi încă le mai oferiți și bani de cheltuială. Tu păcătos ce ești te scutești pe tine de ceva bun pe masă, sau pe copilul tău de un fruct, de o carte și duci banii direct la biserică. Pentru ce? Tu Biblia dacă vrei s-o citești trebuie să o cumperi, o lumânare dacă vrei să o pui trebuie să o cumperi, agheasmă dacă vrei și pe aia trebuie să o cumperi, o cărțulie de rugăciuni tot trebuie cumpărată, o icoană dacă vrei tot trebuie să o cumperi. Pentru ce atunci da-ți voi banii de pâine la Biserică?!  Eu sunt depășită de prostia oamenilor și de lipsa logicii cu care majoritatea tratează situația. Legea este una pentru toți și ar trebui respectată! Vreau să știu unde se duc banii oamenilor și de ce bisericile au terenuri neimpozitate! Vă îndemn să cereți socoteală pentru că sunt banii voștri și voi trebuie să știți ce face Biserica cu ei! Nu fiți indiferenți pentru că datorită indiferenței voastre majoritatea oamenilor fug din țara asta! Haideți împreună să depășim prostia!
Ca OM despre OM
De multe ori sunt întrebată, de ce urăsc oamenii? și de ce sunt atât de revoltată față de tot ce mă înconjoară? Concretizez că sunt doar răspunsuri sincere.... (cu referire la majoritatea oamenilor)  Da, urăsc omul pentru ceea ce este el, pentru ipocrizie, aroganță și nesimțire. Că majoritatea fac lucruri doar pentru folosul propriu. Nu există viețuitoare mai egoistă și mai spurcată decât omul. În fiecare zi mă tot conving de faptul că omul este ce-a mai inutilă creatură de pe Pământ. Că de la fiecare pute ca de la un rahat (și ăsta iese tot din om) dacă nu se spală câteva zile, însă o să fie atât de arogant de parcă e creat din floricele. Și nu cumva să-ți vină prin cap să atingi rahatul ăsta de om dis-de-dimineață când merge la serviciu. O să se comporte de parcă i-ai fi cel mai mare dușman, de parcă i-ai maltratat toată familia în față. Și ce poate fi mai răzbunător decât un om? nici un animal turbat nu-l întrece. Această ființă vie este mai distrugătoare decât o lăcustă. Drept exemplu fiind tot ce ne înconjoară. Această creatură insuportabilă și-a permis să omoare din semenii săi doar pentru a obține putere și satisfacție personală. A numi un om „animal” e o jignire împotriva animalelor. A fost înzestrat cu logică și liber arbitru dar le-a lăsat să se prăfuiască undeva în adâncuri. E atât de ilogic să te lipsești de logică precum ți-ai scoate un ochi fiind-că ai doi. Și totuși mulți au făcut acest lucru. Au inventat tehnologii noi dar au deviat în omenie. Nu găsesc ceva mai dezgustător decât omul în sine. Lipsa asta de responsabilitate și de asumare mă distruge complet. Și dorința asta caracteristică oamenilor de a se simți importanți și văzuți e moartea pasiunii. Și inconștiența asta de ași da seama că după ce moare se face o putreganie mâncată de viermi și gândaci pur și simplu mă distorsionează. Cum poți să fii atât de mândru când știi că ești un putregai în urma căruia nu rămâne nimic decât o nouă generație de putregaiuri care vor fi la fel de inutili ca și tine? Tot de ce-i duce pe majoritatea capul e să se măsoare cu genitalele pe rețelele de socializare. Cum dracul să te limitezi doar la asta?! Să ai acces la atâtea lucruri și tu să nu faci nimic e o ardere inutilă de oxigen. Și „invidia” asta e caracteristică doar oamenilor. Ea nu are limite, se răsfrânge și asupra familiei, rudelor, prietenilor și chiar a oamenilor pe care nu-i cunoști. Și cum naiba aici să nu te revolți când vezi că o persoană apropiată te urăște doar pentru succesele pe care le ai. Să-mi bag piciorul în întreaga omenire și în iubirea frățească pe care o am față de voi! 
Unde-ți sunt valorile, iubită femeie!
Unde-ți sunt valorile, iubită femeie! Te-ai lăsat echivalată cu bani și bunuri materiale... Te-ai lăsat cucerită cu sushi și buchete de flori... Te vinzi pentru o cină plătită și în asta îți vezi valoarea. Colectezi like-uri pe facebook și comentarii cu aprecieri. Ți-ai vândut demnitatea pe bijuterii și vacante și ai uitat cât de mult însemni tu pentru lumea aceasta. Ai schimbat cărțile pe telefon și gătitul în familie pe unghii făcute și gene false. Hainele tale sunt doar de brand, dar înseamnă atât de puțin. Ești gata să te dai oricărui bărbat care îți deschide ușa unei mașini luxoase. Ai lăsat ca ceilalți să creadă că te poți vinde și cumpăra și ți-ai pierdut atât de mult din demnitate. Te-ai lăsat înjosită prin a fi întreținută de bărbat și l-ai lăsat să creadă că ești bună doar la făcut copii. Ai vândut egalitatea pentru care cineva a luptat atât de mult pe niște lucruri fără valoare, pe care le poți obține și singură dacă muncești. Ai pierdut cuvântul din cauza prostiei în care crezi cu desăvârșire. Îți urăsc femeie frumusețea pentru că ai schimbat-o pe cunoștințe. Ai lăsat să fii clasificată după culoarea părului și după stilul vestimentar. Ți-ai pierdut farmecul de altă dată și nu m-ai poți să cucerești. Te lași aleasă de bărbat ca o operă la licitație și asta e atât de umilitor. Te-ai lăsat închisă într-o cușcă fără drept de cuvânt iar el te vede ca mașină de sex și incubator de copii. În momentul în care te revolți ești incomodă și el are dreptul să meargă la curve. Și tu ești o curvă, nu uita că te-ai vândut. Te-ai vândut ca o operă de artă dar ai ajuns o târfă isterică. Ți-ai pierdut viața încă din tinerețe pentru-că ai schimbat-o pe câțiva ani de satisfacție. Unde-ți sunt valorile, iubită femeie! Ai ajuns roaba societății care odată învechită este aruncată la gunoi. Iadul tău este aici pentru că ți-ai schimbat demnitatea pe nimic. Până și aborigenii sau civilizat iar tu ai rămas același accesoriu! O să mori doar cu gândul că, cândva ai fost și tu o femeie frumoasă! 
Too Much
Te-ai gândit vreodată la, cum te văd ceilalți oameni pe tine? Care este prima lor impresie despre tine? Ce cred în general oamenii despre tine? Așa zișii unii „specialiști” afirmă că e nevoie doar de o zecime dintr-o secundă ca să-ți dai seama ce persoană stă în fața ta. Adică, înveți pe tot parcursul vieții, te dezvolți și acumulezi cunoștințe până la adânci bătrânețe, însă e nevoie doar de o privire ca oamenii să te înțeleagă. (Mă c-am sperie ideea asta aberantă)... Și cum mereu ofer exemple din viața mea, o să fac exact același lucru... Eu sunt o persoană introvertă și foarte selectă. Deseori prima impresie o las negativă. Unii oameni din jurul meu mi-au spus că sunt foarte rece, agresivă și de obicei spun lucrurile dur în față. Unii mi-au spus că sunt extrem de calmă și calculată. Cineva mi-a zis că am ceva deosebit în privire, fapt ce atrage oamenii. Cei din familie adesea îmi spun că sunt încăpățânată, tachinez foarte mult și sunt foarte rea. Adesea însă aud de la oameni să-mi spună că sunt foarte optimistă și mereu cu o dispoziție bună. Azi o persoană mi-a zis că am o față inteligentă căreia vrei să i te deschizi. Din activitatea mea pe rețelele de socializare cineva mi-a zis că mă asociez cu „doamna Bukovski” (dacă nu știți cine e Charles Bukowski, da-ți un search pe google, veți mai afla multe despre mine :) ) Unii mă cred și foarte proastă și nesuferită....Unii mă cred blândă și total nevinovată... Deci, cum cu adevărat sunt eu? Ce crede-ți voi despre mine?  CE CRED EU.... Mă numesc Marina, am 26 ani împliniți și Da, am o istorie de viață deosebită de-a voastră. Dacă ar fi să trăiesc din contul impresiilor lăsate, aș fi total pierdută. Dacă voi vă face-ți griji despre impresiile negative pe care le lăsa-ți, eu însă mă bucur. Individualitatea nu este un treaptă ușoară. de multe ori faptul că oamenii se gândesc cumva la tine, deja arată că ai lăsat o amprentă în viața lor, și chiar nu are importanță de care. Eu fac lucruri frumoase pentru această societate iar valorile mele nu se estimează în bani și avere, așa că, deja sunt un om bun. Știu să mă apreciez la justa valoare dar știu și să mă critic dur. Spun ce cred în față nu pentru că sunt rea ci pentru că îmi pasă de anumite lucruri. Sunt optimistă pentru-că savurez din clipele din viața mea și nu mă interesează viața altora. Sunt independentă de aceea spun ce vreau, cred ce vreau și fac ce vreau. Acestea mă fac să nu mă plictisesc niciodată, mereu am o ocupație. Uneori mă uimesc, cât de ușor pot să mă despart de anumite persoane fără ca să mă atingă. Și da, sunt proastă, mai am atâtea de învățat! Vă recomand să trăiți pentru voi...oricum nu toți o să vă iubească și oricum cineva o să vă creadă prost. 
A fi femeie nu înseamnă a purta doar fuste.
Unul dintre motivele care m-au determinat să scriu astăzi aici, este „lenea”. Lenea mea cu care mă confrunt de atâta timp. Iar astăzi scriu aici doar pentru a încerca să-mi adun gândurile și să mă pun în sfârșit pe o treabă bună. Da! și femeile pot face lucruri frumoase și bune. Pe lângă gătit, curat, shopping și copii, femeile pot avea și alte ocupații, desigur dacă ele doresc. Nu vorbesc aici despre feminism și discriminare sau despre faptul că femeilor, le este interzis ceva. Femeile singure își interzic anumite lucruri. ( de la asta încep azi...)

Pornesc lejer de la premisa unor discuții auzite în transport. Mă refer în mare parte la femei căsătorite.  -Femeia nu poate să-și înșele bărbatul, doar curvele fac asta. Bărbatul e bărbat, așa sunt ei, mai umblă pe la altele dar oricum se întorc acasă.  -Femeia nu-și poate întâlni bărbatul în chiloți, fără mâncare pe aragaz și cu o tonă de tacâmuri nespălate. Altfel nu este gospodină. - O femeie „normală” nu poate să-și deschidă o sticlă de vin și să o bea în liniște în timp ce privește un film.- Femeile privesc doar seriale prostești și filme de dragoste.-O femeie căsătorită nu poate să iasă cu un alt bărbat la o cafea sau la un păhar de vin.-O femeie căsătorită nu poate să plece undeva fără să știe bărbatul ei și mai nou să vină beată acasă seara târziu.-Femeile sunt foarte geloase.-Femeile când se întâlnesc ar trebui doar să bârfească, să se plângă pe soți și să-și laude copiii. Cum să vorbească o femeie despre bucile atrăgătoare ale unui alt bărbat, despre penisul care face forme în pantaloni sau despre ultima carte citită?- O femeie chiar dacă se scrie cu un alt bărbat, ar trebui să șteargă toată discuția. Dacă o prinde el îi dă la „bot”, dacă îl prinde ea îi face doar scandal.-Femeia nu poate să-l apuce de penis în public pe un bărbat. E o „destrăbălată”.-O femeie nu poate fi obsedată de sex, doar nu e bolnavă!- O femeie „cumsecade” nu vorbește necenzurat. -Femeia gestionează banii în casă și mai pervers controlează și banii lui.-O femeie trecută de 25 de ani și necăsătorită va rămâne „vadană” iar trecută de 30 și fără copii e stearpă.-O femeie căsătorită trebuie să-și știe locul și să aibă grijă de familie și de casă.- Femeile după căsnicie de obicei stau acasă iar dacă lucrează nu pentru un salariu mai mare decât a bărbatului. Doar știi! nu femeia ar trebui să întrețină familia.-Femeia nu poate cere egalitate. Biblia spune că femeia e mai prejos decât bărbatul.- Și chestia asta cu „sexul frumos” îmi pune capacul.Dacă stau să mă mai gândesc lista mea nu ar avea sfârșit. Problema e că toate aceste restricții vin însăși din partea femeilor. Majoritatea femeilor cred că aceste lucruri sunt absolut normale și sunt vitale pentru a avea o relație frumoasă. În mod normal aceste aberații nici măcar nu sunt luate în seamă, ele vin cumva formate de la sine la pachet cu alte stereotipuri.Pe mine indiferența asta e femeii față de sine mă omoară enorm. Uneori sunt atât de copleșită și distrusă de imaginea pe care și-o formează unele femei, cum cred cu desăvârșire în ceea ce spun și fac încât îmi vine doar să le pocnesc.P.S. Într-o discuție cu mama, vorbind despre marșul feministelor, despre egalitate, despre drepturi, despre faptul că locul femeii nu este doar la bucătărie... Ea îmi zice: Dar unde este locul femeii dacă nu la bucătărie? Nu au cu ce se ocupa!. Și mama mea este o femeie foarte tolerantă... Dragă, Mamă! Tind să-ți amintesc că ai o fiică extrem de revoltată și ne supusă, care nu-și planifică copii sau să petreacă timpul la bucătărie. Care nu-și va aștepta soțul de la alte femei cu mâncarea pe masă.Și care, cu mare plăcere deschide o sticlă de vin și o bea în singurătate. 
Ani de școală! Ani de liceu!
Am decis să vorbesc astăzi despre educație, mai exact despre momentele mele de traume din școală. Sper ca măcar cineva să citească până la sfârșit. Bun venit în viața mea. M-am născut după 90, exact momentul când au început schimbările din țară, schimbarea banilor, independență și sărăcia cu care s-a luptat întotdeauna țara noastră. M-am născut într-o familie tipică de la țară iar până la 9 ani am fost unicul copil. Dar povestea mea nu este despre familie ci despre sistemul educațional, despre traume și vise care s-au spulberat odată cu școala. Locuind într-o familie cu mama religioasă și tata pușcăriaș, nu am fost cel mai dezghețat copil din clasă, eram de statură mică și timidă rău de tot. Nu am frecventat grădinița dar am mers în clasa 0 cu cunoștințe destul de bunișoare, știam alfabetul, a socoti și o sumedenie de poezii. Iar, ca un copil cuminte și „deșteptățel” (clasificat deja) aveam rolul meu în clasă. Făceam parte din banda aia de copii clasificați. O mare parte din colegii mei proveneau din familii înstărite, părinți medici, polițiști, care lucrau pe la primărie, poștă sau peste hotare (ăștia erau fruntașii), apo nivelul meu, copii cuminți din familii bunișoare și cei sărăntoci din ultimele bănci, din familie cu mulți copii și părinți care lucrau „la sapă”. Mama a învățat foarte bine la școală, așa că de cele mai dese ori  dacă nu-mi reușea ceva eram sculată în picioare, mustrată și comparată cu ea în fața întregii clase. Și nu mi se vorbea dar mi se „urla” ca la o surdă.  Dar asta se întâmpla mai târziu. Prima mea inhibare a avut loc la câteva luni de școală. Tatăl meu îmi făcuse un pix de fier cu gravuri colorate și cu un trandafir mare în vârf de sticlă, cadoul meu la început de școală (tind să menționez că pe atunci tatăl meu mă iubea mult iar relația noastră era deosebită). Imaginați-vă un pix din acela super atrăgător pe care îl doreau toți copiii. La una din pauze, colega mea, fiica profesoarei noastre de clasele primare a încercat să mi-l fure, iar eu văzând-o i-am lua pixul înapoi și am lovit-o cu el peste mână.  Aia a început să „ragă”  iar „măsa” ce credeți? A luat pixul, a urlat ceva timp la mine, mi-a pus mâinile pe bancă și mi-a trântit de câteva ori cu „griful” pixului peste mâini ( mi s-au făcut dragă niște umflături cu găurele care mă usturau strașnic) apoi, toată lecția a continuat să urle la mine de fiecare dată când făceam vreo mișcare. Da, da! d-na Diana, eu țin minte prima traumă din viața mea de la școală. Și da, era considerată una dintre cele mai cuminți și bune profesoare de clasele primare. Îmi aduc bine aminte de orele de matematică, nenorocul meu era să învăț și cu fiica acestea într-o clasă. Desigur, d-na avea și ea preferații ei, eu nu mă încadram aici. Pentru că matematica mi se dădea foarte greu, am fost lăsată la o parte. Eram scoasă rar de tot la tablă și doar de formă. O dată scoasă la tablă să rezolv o problemă a început să ragă la mine că sunt o proastă, că nu știu nimic și nu gândesc deloc. Apoi a chemat-o pe fiica sa să-mi arate cum se rezolvă o problemă. Paradox nu? O altă istorie vine legată de lecțiile de la biologie ( unul din obiectele mele preferate, până la un moment). Sper să nu vă mirați, dar și fiica acesteia era colega mea. Prietene-am bine, dar fiind-că nu aveam același rang social, d-na profesoară nu mă suferea deloc. La una din lecții am ajuns să mă contrez cu ea pe baza unui desen din carte. Ea considera că pe imagine era o broască țestoasă care își lasă carapacea, eu de fapt vedeam o cârtiță care săpa sub pământ. Așa că la următoarea lecție în loc să mă calmez i-am adus dovezi că totuși eu aveam dreptate. Și da! Lecțiile mele de biologie s-au încheiat aici. În toți anii care au urmat mai departe am avut doar note de trecere, iar la lecțiile de biologie am fost umilită aproape de fiecare dată. Nici lecțiile de geografie nu erau mai frumoase. Dacă nu știam ceva, eram sculată în picioare și mi se reproșa „că o fac de rușine pe mama, că ea a fost printre cele mai bune eleve din școală iar eu sunt o proastă, vezi tu, eu nu cunosc continentele și nu știu a arăta pe hartă.” Pictura, unul dintre obiectele mele preferate dar la care luam note medii. Mi se reproșa că am desene prea frumoase și că nu seamănă a fi făcute de mine. Și ăsteia, i-am demonstrat desenând într-o zi pe tablă. La engleză aveam o profesoară care mereu ne certa și arunca cu creta în noi. Ba mai avea și o scândură, groasă de lemn cu care mereu trântea în masă și ne amenința că ajunge în capul nostru dacă nu învățăm.  La educația fizică, aveam un profesor care ne certa într-una pe toți. Eram atletă așa că aici eu nu aveam probleme decât la ciclul menstrual ( care nici astăzi nu trece fără dureri și fără pastile). Dacă nu aveai forma sportivă puteai să ieși în chiloți și doamne ferește să nu-ți iasă vreun exercițiu, că erai făcută praf. Fizica, făceam cu un profesor care își permitea să mai pună mâna pe unde nu i se permite unui profesor, să mai stea lângă tine dacă erai îmbrăcată în scurt și să mai facă diferite glume pe seama ta. Și da, cu mine nu i-a mers astfel de trucuri, deci și aici eram codașă. Pe lângă toate astea, mama mea (croitoreasă) era pe modă veche. La ce să trimiți tu copilul la școală așa cum umblă toți, când poți să-l trimiți în uniforme stupide. Datorită stilului meu vestimentar, rochii cu șorț, cămăși și costume în carouri, întruna din zile am fost scoasă la careul școlii. Nu că aș fi făcut ceva rău ( pe atunci cei care făceau probleme în școală erau scoși la careu în față la toată școala și mustrați) dar pentru-că eram îmbrăcată perfect de școală și că ar fi bine ca toți să vină în așa uniforme. Tadam! Din ziua aia am ajuns să fiu urâtă practic de o școală întreagă. Câțiva ani s-au tot făcut glume pe seama mea. Adunările de clasă erau un adevărat coșmar. Metoda asta de a strânge toți părinții într-o clasă și a striga în gura mare despre notele fiecărui copil și despre peripețiile acestuia în fața la toți, e un adevărat dezastru. Nu învățam rău dar nici pe 10, în schimb profesoara mă lăuda că eram cuminte. Oricum acasă primeam morală de fiecare dată. Nici colegii mei nu au fost strălucitori ( despre ura față de ei vă povestesc altă dată) dar trăiam bine cu toți, mai ales cu băieții. Pe lângă faptul că mama era de altă religie, iar eu am crescut un copil inhibat fiind limitată de la orice festivitate, școala a reușit să întărească această problemă adânc în mine.  Acestea fiind doar puținele momente pe care vi le-am povestit. P.S. Povestea mea nu se încheie aici. Liceul l-am făcut într-o altă școală într-un alt oraș. Iar aici peripețiile au continuat atât cu profesorii cât și cu colegii. Povestesc altă dată. Detest metoda asta discriminatorie și de înjosire care mai există și astăzi în școlile de la noi. Urăsc selecția asta care se face între copii clasificându-i pe diferite categorii. Abuzul emoțional continuă să fie și astăzi ce-a mai frecventă metodă de educare în școli. Iar majoritatea părinților continuă să susțină această sistemă, mai ales pe la țară. Majoritatea profesorilor care m-au învățat pe mine continuă să predea și astăzi în școală, iar asta este cu adevărat alarmant. Chiar dacă legea prevede sancțiuni împotriva abuzului în școală, majoritatea copiilor tind să se inhibe ca și mine și să nu povestească nimic, mai ales atunci când părinții sunt de partea profesorilor. Umilința, hărțuirea și traumele din școală tind să lase amprentă asupra întregii vieți. Într-un final am ajuns să urăsc enorm de mult sistemul educațional de la noi. Și în general am ajuns să urăsc enorm de mult oamenii ( un mic răspuns la cei care mă învinuiesc de ură). Da, sunt psiholog. Da, sunt extrem de empatică, dar asta nu mă împiedică să visez la moartea voastră. Am o listă întreagă de traume care au apărut anume din așa numita educație de acasă și de la școală. Din așa numitul sistem corect care dezvoltă generații. Generații de oameni trauma-ți. 
Ai încredere în tine.
Am decis să revin cu niște postări pentru stima de sine și încredere în propriile dorințe și puteri.  Astăzi mă simt motivată să-i motivez și pe ceilalți.  De astăzi, vreau să începi cu Tine. Tu ești o personalitate și ar trebui să Te respecți ca pe o personalitate. Ești un om deosebit și toate eforturile tale pe care le depui pe parcursul vieții tale ar trebui să fie remunerate. Nu înceta să te iubești, nimeni nu te va iubi mai mult! Nu te dedica întru totul pentru anumite persoane, fă loc în inima ta și pentru tine. Tu chiar meriți asta! Nu lăsa niciodată pe nimeni să te devalorizeze, altfel îți pierzi „sămânța” aia atrăgătoare din tine.  Luptă pentru bunătate. Lasă oamenii să se certe pentru sexism, feminism și discriminare, tu doar nu fă aceste lucruri și vei fi automat mai bun.  Nu trăi din contul la ce gândesc alții despre tine, și tu ar trebui să gândești. Când i-ai o decizie o i-ai și atât. Iar orice sfârșit să fie sfârșit... Nu irosi cuvinte pentru a te justifica și a le demonstra oamenilor tu ești bun.  Comportamentul tău ar trebui să fie rezultatul acțiunilor tale nu ale celorlalți. Descoperă frumosul din tine, fiecare avem ceva deosebit. Trezește talentul.  Dorința e unica stare importantă care ar trebui să te motiveze la ceva. Nu o pierde niciodată! Umple capul cu lucruri importante care te vor ajuta pe viitor și nu pierde timpul pe diferite tâmpenii.  Timpul trece și dacă nu acționezi la moment riști să pierzi toate plăcerile vieții.   „Singurul mod în care poți începe ceva este să nu mai vorbești și să treci la fapte.” 


Părerea mea despre politică și despre oameni în general
Doar politica și religia poate să împartă oamenii în două tabere, de stânga și de dreapta. Și atât una cât și alta la moment au refuzat complet să gândească. Urmărind această mizerie dintr-o parte, am ajuns să cred că locuim într-o țară nu numai săracă dar și total agramată. Aici nu o să se schimbe nimic în următorii 4 ani, cum nu s-a schimbat nimic nici până acum! Oameni necunoscuți au ajuns să se certe și să se insulte în public, fără a mai duce cont de vorbele pe care le spun. Femeile/ mame cele care se consideră că oferă educație copiilor, au coborât până la cel mai josnic nivel, insultând copii, persoane mai învârstă și alte femei. Lucrul cel mai trist nu e să conștientizezi că următorii 4 ani vei fi sub conducerea unui stat corupt și fals, vor mai fi alegeri și peste 4 ani. Cel mai trist e să conștientizezi că următorii ani încă îi vei mai trăi în această țară plină de oameni degradați și inculți, de oameni care refuză să gândească. Îmi este scârbă să văd la ce au ajuns oamenii din cauza politicii și religiei. Îmi este scârbă de felul cum își permit oamenii să vorbească. Mi se face greață când văd că la acest subiect și-au dat cu părerea până și purecii. Că toate statusuri-le de pe rețelele de socializare au fost legate doar de politică. Mi se face greață când văd copiii de 14-15 ani care abia au scăpat de scutece, că au un vocabular bogat în cuvinte necenzurate și vorbesc despre politică. Mi se face greață când văd că copiii la 4 ani poartă scutec și nu știu să vorbească, pentru că mamele lor în loc să le citească o carte și săi educe își petrec ziua pe rețelele de socializare insultându-se. Că în școlile noastre copiii nu sunt învățați să gândească. Mi se face greață de răutatea și aroganța cu care oamenii se uită unul la altul. De faptul că oamenii se comportă ca niște târfe, au ajuns să se vândă, să se cumpere și să se batjocorească. În toate acestea, politica nu are nici o vină cu atât mai mult alesul poporului. Indiferent că ați ales să votați sau să nu votați, asta este doar o alegere pe un termen scurt. Omenia și cultura ține de fiecare în parte. Voi sunteți cei care vă educați copiii pentru următoarele alegeri și pentru viitor. Așa au fost educați părinții voștri ca să se vândă pentru câteva sute de lei! Așa va-ți educat copiii voștri să lucreze în Europa și să voteze pentru Rusia! Așa va-ți lăsat voi manipulați de joburile pe care le aveți, și ați făcut ce vi s-a spus. Așa sunteți voi îmbrăcați numai în gri și cu mutre înăcrite. Viața TA depinde de TINE și de alegerile TALE. Tu alegi în cine să crezi și Tu alegi cine să te conducă. Tu alegi cine să fii și Tu alegi cum să gândești. Tu alegi dacă vrei să fii manipulat sau nu și dacă vrei să te vinzi sau să te cumperi. P.S. Cu toate că pe nimeni nu-l interesează părerea mea, pentru că așa alegeți voi să fiți indiferenți.
Cum își gestionează unii moldoveni banii
Nu-i înțeleg eu pe unii oameni și mai ales pe moldovenii noștri, cei care mereu au probleme și mereu se plâng. De cele mai dese ori aceștia se plîng de lipsă de bani însă mese mai bogate ca la moldoveni de sărbători, zile de nașteri sau tradiții stupide care necesită cheltuieli mari, nu întîlnești la alte naționalități, sau cel puțin alți oameni își permit să-și organizeze activitățile în limita posibilităților pe care le au și nu se plâng de lipsă de bani...  Lipsa logică a moldovanului de a-și gestiona banii este magnifică, numai el o să țină dietă toată săptămâna ca în weekend să iasă cu prietenii în oraș - ca să țină ritmul. Și discuțiile moldovenilor sunt legate doar de bani și critică, aceștia în majoritatea cazurilor se plâng pe plan financiar cum că nu-i ajunge să cumpere una, cum că nu-i ajunge de alta, sau se plâng pe probleme familiale cum că partenerul de viață nu este într-un fel oarecare, cum că copiii sunt de un fel sau altul și multe multe probleme create de propria imaginație și gândire (dar asta este o temă aparte), și în același timp reușește să cheltuie bani pe diferite tâmpenii. Eu clasific acțiunile moldovenilor pe câteva laturi... O primă latură pe care eu o numesc „culmea stupidității” la moldoveni devin creditele și datoriile în care aceștia se îngloadă pentru a face nunți pompoase, cumetrii sau înmormântări de care să vorbească lumea. Asta e indiscutabil, pentru ce ei fac astfel de gesturi nu înțeleg ... Altă latură a „iraționalității” moldovenilor și în special a tinerilor, este, atunci când aceștia se plâng că nu au bani însă permanent se află prin cluburi de noapte,mall-uri, terase și cafenele scumpe (McDonalds, KFC, La plăcinte, Andys Pizza șmd.) da, în Moldova să mănânci întro astfel de cafenea te ustură la buzunar (un burger simplu - 20l, o pizza - 70l, un desert -35l, o plăcintă -30l, un suc -50l, o bere mică- 26l, un ceai -10lei - împărțit la un salariu mediu 300lei) și astea sunt prețurile cele mai minimale pe care eu l-eam găsit și vreau să vi le prezint, desigur  culmea e că aceste cafenele permanent sunt pline. WTF pe cine vrei să uimești? eu din nou nu înțeleg ... O altă latură este „fițe cu poante” moldovenii care mănâncă „mivina” toată luna, însă, la ei poți găsi haine de firmă, cosmetică scumpă, de la ăștia nu lipsește Avon și Oriflame și aceștia nu trec pe la second hand pentru că consideră lucrurile de acolo dezgustătoare...  Dragi moldoveni în special tinerii gestionați banii cu capul nu cu partea inferioară a corpului, nu fugiți după cei care sunt în stare să-și permită multe lucruri, nu vă înglodați în mâncare și băutură, în mese bogate, în nunți faimoase, în pomene scumpe, pentru că fericirea nu constă în acestea. Încercați să ieșiți la aer curat, la plimbări frumoase, la discuții sănătoase pentru că astea nu costă bani și nu dăunează buzunarului.  Nu vă plângeți pe lipsa banilor mai ales atunci când postați fiecare pas pe rețelele de socializare  pentru că arătați ironic și stupid... P.S. Să se înțeleagă clar că nu categorizez toți moldovenii ci doar o parte din ei... 
Alegeri 2015 - Popor criminal
Alegând hoți și bandiți la putere nu puteți să vă plângeți pe urmă că vă fură...odată ce alegeți astfel de persoane sunteți complice la faptele lor și meritați să fiți tratați ca niște criminali...nație și popor stupid.... vă merita-ți din plin soarta ...O să putreziți aici în noroi alături de conducători corupți și bande de mafioți iar copiii și nepoții voștri o să se prostiueze pe străzi pentru a se întreține... A-ți ales criminali cu dosare penale implicați în furturi de miliarde a-ți ales mafioți cu urme de sânge. Va-ți lăsat cumpărați de o pungă cu produse alimentare sau 50 de lei pentru 4 ani înainte. Vă plânge-ți pe medicină că nu vă acordă servicii necesare dar le oferiți mită, vă plânge-ți pe poliție că nu vă apără și totuși le oferiți mită, vă plânge-ți pe justiție dar și acolo mergeți cu mita în buzunar, vă plânge-ți pe conducerea statului însă voi a-ți oferit votul pentru ei, vă plânge-ți pe nedreptate dar opta-ți pentru ea. Ave-ți o țară la nivelul care este datorită oamenilor care locuiesc aici. Locuiți în mizerie pentru că nu vă place ordinea, acceptați să fiți călcați pe cap și prostiți datorită faptului că vă place „fetișul”. Nu vă plac spitalele că nu au reparație, nu vă plac școlile că nu sunt adaptate necesar, nu vă plac grădinițile că nu au condiții, că educatoarele sunt fără studii, nu vă plac multe lucruri dar nici într-un caz nu optați pentru schimbare. Trăi-ți ca legumele pe fața pământului și nu vă pune-ți întrebări absolut deloc.. Câștiga-ți proiecte europene la care lucrați dar vota-ți pentru ruși, asta e stupid de tot și e atât de umilitor. Nu ști-ți să face-ți comparație la țări și să observa-ți diferențele, nu ști-ți să analiza-ți sau simplu să privi-ți știri și să le citiți pentru că sunte-ți prea ocupați de ograda vecinului, de familia și salariul lui, de bârfe. A-ți ales în frunte copii dar vă aștepta-ți la reforme serioase, de parcă nu a-ți crescut copii și nu ști-ți care este ocupația lor de bază. A-ți avut posibilitate să schimba-ți viitorul dacă nu al vostru al copiilor voștri și a-ți ratat această șansă pe următorii 4 ani în care țara se va opri pe loc. Sunte-ți asemenea șoarecilor fricoși care se ascund în găurile lor și nu ies decât atunci când le miroase a brânză. Vă preocupă familia vecinului dar nici într-un caz să-l ajutați la nevoie, vă preocupă țara în care trăiți dar nici într-un caz să nu vă implicați în soarta ei.  Deviza moldovanului : „Trăim cum trăim și nu ne implicăm în a schimba ceva, fiecare cu sărăcia lui, cineva fură mai puțin cineva mai mult da „tăt îi ghini șî frumos ”...  Dragi cetățeni! ați votat pentru un viitor păcătos pentru o gaură neagră în care se ascund de toate nu-mi rămâne decât să vă felicit , ați votat pentru un viitor urât al copiilor mei iar acest lucru nu a fost alegerea mea și cred că o bună parte din cetățeni o să m-ă susțină. Eu nu doresc să-mi asum responsabilitate pentru faptele voastre, eu nu doresc să fiu complicele unui stat corupt, unui popor care nu știe să gândească. Eu doresc ca copiii mei să se nască într-o țară europeană, doresc copiilor mei un viitor bun și prosper.  Eu doresc să-mi permit să merg vara la odihnă cu toată familia, să am propria casă și un soț alături, iar copiii mei să se bucure de vacanțe frumoase alături de noi, să am timp suficient pentru ai crește și ai ține aproape. Dacă voi nu lupta-ți pentru binele vostru  eu o să lupt pentru acest lucru. ”
Educația sexuală a copiilor
Fiecare părinte ajunge să confrunte la un moment dat cu întrebări despre sex pu de copilul său, acest lucru se poate întâmpla de la o vârstă fragedă atunci când copiii încep a pune o sumedenie de întrebări până în adolescență. De cele mai multe ori părinții evită să vorbească această temă cu copiii lor considerând că acest lucru ar trebui să se învețe la școală și că profesorii sunt cei care trebuie să vorbească despre educația sexuală. Dar ce se întâmplă atunci când și la școală aceste teme sunt evitate?  Educația sexuală este o etapă foarte importantă care trebuie abordată cu copilul tău fără să-ți fie rușine însă e nevoie să știi cum să o faci corect.  La ce vârstă ar trebui să vorbești cu copilul tău despre educația sexuală, cum vorbești cu copilul tău despre sex, ce întrebări pot pune copiii și cum abordezi această temă poți găsi în ghidul de mai jos. 

Ghidul poate fi descărcat gratis de pe următorul link:  http://www.suntparinte.ro/uploads/resource/35/35/6/suntparinte.ro_ghidul_educatiei_sexuale.pdf
Moldova - Țara minunilor
 Cu toate că m-am născut și locuiesc aici pot să spun cu voce tare că „Urăs această țară!„  urăs tot ce se află în ea...  Urăsc medicina pentru că am pierdut persoane dragi datorită ei, îmi este teamă că în orice moment pot să pierd un membru al familiei din simplul fapt că medicii nu-și fac lucrul. Îmi este teamă că în caz de urgență poți să telefonezi de zeci de ori la ambulanță și fără nici un rezultat. Îmi este teamă să dau naștere unui copil pentru că este un risc foarte mare. Îmi este teamă ca copilul meu să se nască și să învețe aici. Mi-e rușine că gradele de invaliditate se obțin cu bani iar de ajutor social beneficiază persoanele apte de muncă.  Urăs indiferența oamenilor, cum poți să vezi că cineva are nevoie de ajutor și să nu il oferi, să mergi pe lângă și să întorci capul?Ce fel de oameni suntem noi? ...  Urăsc poliția de aici pentru că nu-și fac serviciul iar în caz de incident aceștia stau liniștiți pe scaunele lor și își servesc cafeaua. Îmi este teamă că locuiesc într-o țară în care poliția nu mai are nici o valoare, iar corupția și „cumătrismul„ domină societatea. Urăsc cadrele didactice de aici pentru că cultura a trecut pe lângă urechile lor și nu i-a atins, pentru că cei care ar trebui să formeze oameni sunt incompetenți. Mi-e frică de faptul că „sovieticismul„ nu v-a pleca niciodată de aici iar noile generații au de suferit din această cauză. Mi-e rușine că gradele didactice se obțin prin mită, iar controalele se petrec cu mesele pline de bucate. Urăsc faptul că studenții își fac studiile în baza contractului, că notele se obțin cu bani și că tezele de licență le poți procura de la oricine.  Urăs serviciile poștale pentru că sunt cele mai proaste, urăsc barurile și cafenelele pentru că vând alcool minorilor, chioșcure care vând țigări și magazinele care vând marfă cu termenul expirat și nici măcar nu le este frică când depistezi acest lucru.  Îmi e teamă să ajung la bătrânețe și să locuiesc tot aici, să-mi petrec ultimile zile în această țară coruptă și săracă. Nu vreau să ajung la bătrânețe și să trăiesc în sărăcie sau să număr bănuț cu bănuț ca bunica mea. Mi-e teamă că lucrezi o viață întreagă la stat și îmbogățești buzunarul celor de la putere iar la bătrânețe ajungi să mori de foame în nevoi și mizerie.  Nu înțeleg de ce ar trebui să fiu patriot și să iubesc această țară când ea nu face nimic pentru mine. Mă privează  de drepturi, de libera expunere și de o viață frumoasă. Îmi reduce șansele de a fi mamă și de a trăi liniștit acasă. Te desparte de familie și de persoanele dragi. Îți taie orice șansă de a progresa aici. La ce ar trebui să iubesc o țară în care nu există cultură, o țară plină de corupție, de oameni răi și invidioși, o țară care mi-a distrus copilăria și m-a privat de lucruri frumoase . Mi-e teamă să nu-mi petrec toată viața aici, mi-e teamă de sărăcia care ne ajunge din urmă, mi-e teamă de indiferența oamenilor care nu va dispărea niciodată. Îmi pare rău că conceptul de „moldoveni inteligenți” a dispărut de mult iar cultura și tradițiile se bazează doar pe băutură și mese încărcate de bucate. Îmi pare rău că tinerii nu au nici o perspectivă iar fetelede de la noi au ajuns să se vândă pentru lux și avere, că oamenii de rând sunt lipsiți de drepturi și că în fruntea statului stau niște hoți și criminali...

Pentru că sunteți femei
Dragi femei felicitări cu o zi atât de frumoasă și importantă pentru majoritatea din voi. Felicitări pentru  faptul că sunteți bunici, mame, soții, surori și simple femei. Femei gingașe, enigmatice, senzuale și femei puternice. Voi sunteți cele care dați naștere și tot voi sunteți cele care oferiți educație copiilor voștri. Voi sunteți cele care vă împarte-ți cu dragostea și gingășia pe care o posedați. Voi sunteți cele care le purtați de grijă tuturor și le reușiți pe toate de minune.  Pentru toate acestea vă doresc să fiți apreciate și stimate, iubite și ocrotite. Să fiți mândre de faptul că sunteți cele mai gingașe ființe de pe pământ, să fiți mândre că sunteți femei, să fiți mândre că sunte-ți răsfățate anume pentru acest lucru. Să purtați cu demnitate și mândrie zâmbetul pe față, pentru că voi sunteți parfumul cel mai enigmatic și cel mai scump, un parfum prețuit și unul savurat de cei din jur. Voi sunte-ți cele care iubiți necondiționat și aveți grijă de toți, cele care știți să spuneți o vorbă bună atunci când e necesar.  Astăzi este o zi numai bună pentru a vă spune cât de mult însemnați voi pentru omenire, aveți încredere în voi și nu cedați niciodată situațiilor, fiți cele mai frumoase și cele mai puternice pentru că voi creați bunătatea și voi creșteți oameni. 

A fi puternic și curajos
A fi puternic nu înseamnă a avea statura ca un munte și prin simpla ta prezență de a inspira frică în oameni. A fi puternic nu înseamnă a avea doar mușchi și formă. A fi curajos nu înseamnă a te împărți cu pumni și cuvine urâte cu toți sau a da înapoi de fiecare dată când ai ocazia. Să te îmbraci extravagant și să ieși în lume sau să-ți faci coafuri ieșite din comun ca să-i șochezi pe toți.. A fi puternic înseamnă să te ridici dimineața din pat cu gândul că această zi o să fie mai bună decât ieri chiar dacă știi că nu o să fie. A fi puternic înseamnă a supravețui acolo unde în pofida faptului că ești înconjurat de persoane cunoscute sa nu ai prieteni. A fi puternic e a trece prin dureri și probleme în singurătate și totuși să rămâi om, om empatic. A fi puernic e atunci când în ciuda faptului că  treci printr-o tragedie dureroasă tu continui să zâmbești, continui să te ridici și să mergi mai departe. A fi puternic e să continui să fii alături de persoana dragă în orice situație. A fi puternic e atunci când trecând prin toate încercările vieții  ajungeți la bătrânțe împreună. A fi curajos e să mergi drept cu capul sus  chiar dacă înăuntru fierbi de durere. A fi curajos e să știi a trece prin eșecuri cu succes. Curaj e să treci prin trădarea unei persoane dragi dar să continui să o iubești. Să te simți „invalid” când ești sănătos și să nu arăți asta nimănui. Să fii rănit dar să continui să mergi înainte. Să ai o viață negativă iar tu să fii pozitiv. Să continui fii deschis chiar dacă persoanele din jur sunt închise pentru tine. Să cotinui să crezi după ce ai fost mințit. Să taci atunci când trebuie să vorbești și să scoți din tine tot atunci când nu mai ai ce spune.  Să fii curajos e să te poți apăra atunci când toți te-au părăsit. Să nu cedezi atunci când nu mai ai puteri de nimic.  A fi puternic și curajos e să accepți lumea așa cum este și să te bucuri de viață, în pofida tuturor întâmplărilor. Dragii mei, continuați să fiți puternici și curajoși nu în lucruri materiale ci  în lucruri simple în lucruri mult mai importante pentru viață, care nu se vând și nu se cumpără.

Noi celebrăm iubirea în fiecare zi
Bărbații.... nu știu cum sunt ai voștri, dar, odată ce ia-ți ales cred că sunt la fel de deosebiți ca și al meu. Din toți bărbații eu l-am ales anume pe „el” și știu că am făcut cea mai bună alegere, chiar dacă uneori ne certăm ( mai mult mă cert eu cu el) sau sunt supărată pe el,  știu că este persoana pe care o iubesc cel mai mult.  El este cel care îmi aduce în pat în weekend tartinuțe cu ceai și î-mi pune desene animate dimineața chiar dacă sunt una matură.  El este cel care indiferent de oboseala sa stă minute în șir și îmi alege seara filme iar eu din pat fac mofturi.  El este cel care o să iasă de sub plapumă de la călduț și o să meargă să schimbe altă serie.  El este cel care indiferent că-i place să adoarmă pe spate o să mă cuprindă mai întâi pe mine ca să adorm pentru că știe că eu asta iubesc.  El este cel care o să mă surprindă cu dulciuri pentru că știe că mă topesc după ele, și tot el este cel care o să fugă la magazin după „ceva sărat”  indiferent de timpul de afară.... ști-ți voi de poftele fetelor. Și prin acest gest nu este el „podkablucinik” cum pot spune alții dar își arată dragostea față de mine .  El este cel care niciodată nu o să iasă dimineața din casă fără ca să mă sărute și să-mi ureze succese. El este maestru în bucătărie, de când ne-am cunoscut știe să mă alinte cu cele mai gustoase bucate și tot el e cel care știe să facă cel mai gustos ceai din ierburi.  El e cel care stă și tremură de frig așteptând să fac duș mai întâi eu iar după asta o să asculte cum eu îi „bolborosesc ” și îl întreb de zeci de ori dacă mai are mult să stea sub duș. El este cel care o să mă sune de câteva ori pe zi ca să mă întrebe ce fac.  El este cel care o să mă asculte ore în șir cum eu mă plâng pe toți și la sfârșit o să-l învinuiesc și pe el.  El este cel care o să se apropie primul de mine când sunt supărată indiferent dacă eu sau el e vinovatul. El știe să-mi facă cele mai originale daruri... El „sărmanul” este cel care stă minute în șir și rabdă atunci când îl pun să privească toate tâmpeniile pe care cheltui eu banii când fac cumpărături online. El este cel care mă face să zâmbesc și să fiu tristă... El este cel care mă face să-mi fac griji atunci când nu răspunde la telefon sau când vine târziu acasă, chiar dacă știe că o să fac scene. El este eroul meu în pat pentru că este unicul meu bărbat și atunci când mă visez că fac dragoste tot pe el îl visez. El este cel care m-a învățat că cele mai de preț lucruri sunt „ încrederea”, „susținerea” și „discuțiile”. El este cel care mă face să trăiesc cele mai frumoase emoții și tot el m-a învățat să IUBESC. El este cel cu care doresc să întâlnesc bătrânețea, ridurile, părul cărunt, durerile de „șăli” și „cârja”. :D El este cel cu care aș pleca la capătul lumii pentru că știu că lângă el voi fi fericită.  Primul an împreună prin griji și nevoi....îți mulțumesc că î-mi ești alături, îți mulțumesc că mă IUBEȘTI.

Ești om și asta te face important
Ești om și asta te face important !!! Nu ceea ce spun alții despre tine te face să fii important/ valoros, ci faptele tale pe care le faci zi de zi. Este important să nu uiți că ești om și că ai fost creat să iubești, să înțelegi, să asculți, să schimbi, să încurajezi, să ajuți, să faci lucruri care nu se vând și nu se cumpără, lucruri care nu necesită bani. Ești om și ești capabil de multe, poți să iai decizii, poți gândi, poți să alegi, poți face invenții, poți să-ți arăți emoțiile dar cel mai important e că poți „iubi” și asta chiar nu te costă nimic. De tine depind multe, tu ești important pentru că tu poți să alegi să fii om sau nu.  Tu ești curajos, Tu ești puternic, da Tu! pentru că e un curaj să-ți programezi ziua în așa fel încât să le reușești pe toate. Tu ești important, pentru că poți schimba viitorul tău și a celor din jur.Tu ești iubit, chiar dacă nu de toți poți fi sigur că pentru tine este un loc aparte. Tu ești diferit și anume asta te face să fii important și să umpli golul din celălalt.  Nu uita că ești om și că ai atâtea calități bune și frumoasă, te rog folosește-le. Tu ești înțelept, toți suntem înțelpți și ca să-ți dai seama de asta e nevoie doar să răscolești în adâncul tău.  Ești frumos și aici chiar nu contează înfățișarea pe care o ai pentru că frumosul tău vine din interior. Educă-te să iubești, să ierți, să fii fericit,să dărui bunătate, să fii empatic, fii în armonie cu tine însuți.   Tu ești produsul a ceea ce faci și cum o faci, tu alegi să fii om și asta te face important!

Tulburare de spectru autist
Vom încerca pentru început să răspundem la câteva întrebări simple, de genul:  Ce este autismul? Când îl putem depista? Care sunt dificultățile copilului cu autism? Autismul sau tulburare din spectrul autist (TSA)- constituie un grup de dereglări de dezvoltare neurologică caracterizat prin deficiența interacțiunii sociale și a comunicării, precum și prin prezența comportamentelor restrictive și repetitive.  Adițional, tulburarea de spectru autist frecvent este asociată cu un șir de deficiențe din diferite domenii de dezvoltare neurologică, inclusiv: atenția, dispoziția, cogniția, adaptarea.  TSA se consideră și o Tulburare Pervazivă de Dezvoltare asociată cu afectarea severă a gândirii, sentimentelor, limbajului și interacțiunii cu alte persoane. 

Autismul se vede în primul an de viață , cel mai evident e în jurul de 2 ani, când copilul se poartă  diferit de ceilalți copii, atunci când el nu vorbește , sau chiar dacă a câștigat câteva cuvinte poate să le piardă. Sau de ex. nu poate să răspundă la întrebarea: ce vrei? Sau să denumească un obiect. Diferența se observă nu doar la limbaj reflexiv  în ceea ce vorbește , ci și la nivelul limbajului receptiv ceea ce înțelege copilul. Îi ceri unui copil să-ți arate mingea și el nu știe să ți-o arate îi poți spune să ți-o de-a și uneori să și îl ajuți cu gestul, săi arăți unde se află iar el să nu știe să ți-o dea.  Poți să vorbești cu copilul iar el se comportă de parcă nu te-ar auzi și uneori se poate face  o confuzie între este copilul autist sau nu aude. Copiii cu autism aud dar nu reacționează. La nivelul limbajului este o diferență, la limbaj gestual acesta învață mai întâi  gesturile ci nu învață să răspundă la comunicarea cu ceilalți. Dificultățile se văd întotdeauna la nivelul socializării, copilul cu autism nu este interesat de celelalte persoane și de ce oferă acestea, nu este obișnuit ca cineva săi arate sau săi demonstreze ceva, dacă este foarte interesat de ceva atunci nu acceptă ca celelalte persoane să se implice în activitatea sa. Dificultăți se întâlnesc și la faptul că nu sunt atrași sau interesați de ceilalți copiii, nu vor să stea în bancă cu ei sau să facă activități împreună. Nu știu să folosească în sens adecvat jucăriile, au mari probleme în ași imagina ce ar putea să facă cu ele, de ex. poate să arunce jucăriile în podea, să le lingă, să le muște, să le arunce în aer.   Întâmpină dificultăți în a imita altă persoane,o face doar atunci când este interesat de ceea ce face cealaltă persoană.  Dacă se cere să facă ceva în al corecta se văd dificultățile, el nu imită la cerere. Dificultăți are și la contactul vizual, atunci când vrea ceva îl duce pe părinte până la obiectul dorit și privește obiectul - nu pe părinte, deci îl folosește pe părinte ca pe o unealtă cu care poate ajunge obiectul dorit. Nu reușesc să intre în relații cu persoana de lângă ei atunci când aceștia vor, dacă copilul este bine dispus și este interesat de o activitate atunci poate să o facă foarte bine, dar dacă părintele îi cere să facă activitatea atunci se poate ciocni cu un refuz categoric. Dificultățile copiilor cu autism se reflectă deci în comunicare și limbaj,  socializare dar și la nivelul comportamentului sub forma comportamentelor stereotipe sau auto-stimulărilor.  Acest lucru înseamnă că copilul urmează anumite rutine sau anumite obiceiuri și reușește să le exerseze un timp foarte îndelungat, ex. poate să învârte roțile unei jucării o durată mare de timp  sau își dorește ca lucrurile să stea întotdeauna la locurile lor, ai putea crede că este un copil foarte ordonat dar asta vine din nevoia de a avea lucrurile la îndemâna sa, dacă a căzut ceva jos copilul pune la loc, dacă părinții decid să schimbe lucrurile din cameră copii se luptă ca să reinstaureze ordinea așa cum au cunoscuto. Ei învață anumite lucruri pe care le respectă cu strictețe ex. dacă învață anumite drumuri către grădiniță, bunici,  întotdeauna când ies din casă vor dori să meargă pe traseul cunoscut. Acești copii întâmpină mari dificultăți în a accepta schimbarea. Copilul odată ce intră într-un program terapeutic   începe și rezolvă aceste probleme de comportament începe să crească pe latura comunicării, limbajului și socializării.
Fățărnicia
Fățărnicia- probabil una dintre cele mai întâlnite manifestări ale ființei umane. Dicționarul ne definește acest cuvânt ca : lipsă de sinceritate, atitudine prefăcută, ipocrizie , menționez acest cuvânt pentru că personal îl consider mai potrivit, la rândul său acest cuvânt se definește ca „falsitate” ceea ce denotă perfect lumea de astăzi - oameni falși.  Recent citisem un articol în care se spunea că oamenii fățarnici trăiesc veșnic cu ură în adâncul inimii și asta ne duce cu gândul la întrebarea: de ce oamenii sunt atât de răi? pentru că trăiesc cu ură în adâncul inimii iar asta denotă „fățărnicia” care la rândul său provoacă „răutatea”. 

Haide să facem un portret al unui om fățarnic/fals.  Începem cu așa zisele calități bune/pozitive ale acestuia: - este un om veșnic cu zâmbetul pe față (asta nu se referă la toți oamenii) - greu se irită, dar când o face își revarsă emoțiile negativ, - preferă să fie în centrul atenției și pentru asta face orice, - este „lingușitor” și aparent atât de blând, -mereu o să te compătimească și o să facă fața aia care „perfect te înțelege” -nu o să te critice pentru că în adâncul inimii se bucură de greșelile tale, - o să încerce să te cumpere cu diferite chestii pentru a te duce în eroare de faptul că este un om bun, - o să-ți povestească problemele personale în care de fiecare dată o să se prezinte ca o „victimă”, - de fiecare dată când ai vre-o problemă o să-ți fie alături ca să fie la curent cu toate noutățile ce țin de tine, -o să se intereseze de tine prin alte persoane. - o să fie iubit de toți cei fățarnici și de persoanele trecute de a doua vârstă (aceștia iubesc să fie compătimiți. înțeleși, susținuți, preamăriți, încurajați, îmbrățișați și cel mai important e să fii de acord cu tot ce spun ei) Ajungem la calitățile nagative/rele: - atrageți în primul rând atenția la limbajul gesturilor (maniera de a vorbi, mimica feței etc.) - se împarte pe toate „fronturile” aici o să te compătimească și o să arate că te înțelege și tot aici o să se bucure/ distreze cu cei din jur pentru că el nu cunoaște ce este „empatia” (dex. formă de intuire a realității prin identificare afectivă) - o săși arate nemulțumirea și o să te agreseze (limbajul gesturilor) atunci când nu o să-i faci pe plac, - o să încerce să te evite o perioadă de timp pentru ca tu persoană slabă săi simți nevoia, - de cele mai dese ori nu o să aveți despre ce vorbi pentru că el/ea preferă doar să bârfiți sau să asculte despre tine, -  o să te invidieze la maximum și o să arate asta pe față atunci când tu ai succese, - o să te urască până în adâncuri pentru tot ceea ce e mai bun în tine, - o să te vorbească pe la spate și o să-i compătimească pe toți cei care sunt împotriva ta, - astea sunt persoanele care o să te lovească cel mai dureros pentru că știu când și cum să o facă... Din fericire aceste persoane se pot depista ușor doar dacă tu personal ai dorința de a o face. Astea caracteristici am considerat eu a fi mai importante, or mai fi și altele pe care voi la sigur le cunoașteți așa că:  fiți atenți la persoanele care vă înconjoară, fiți atenți la ce vorbiți și cu cine. Vorbeam mai sus despre faptul că aceste persoane trăiesc cu răutate în inimă iar asta și este primul motiv pentru care aceste persoane sunt nefericite.  Deci, să facem o concluzie: Fățărnicia/ falsitatea ascunde în sine - ura aceasta la rândul său provoacă - insatisfacție ceea ce duce la distrugerea - moralității personale, lipsa moralității denotă - slăbiciune, slăbiciunea la rândul său provoacă - agresivitate/răutate care se manifestă prin comportament „deplorabil” sau negativ. Adică distrugerea propriei personalități cu propria personalitate.
Hai să fim mai buni!
Citisem recent un citat care suna așa „Tot ceea ce depășește obișnuitul stârnește nu numai rivalitate, ci și invidie”. Și pentru că acest „fenomen”  să-i spunem așa este unul de bază în societatea noastră, ma atins profund. 

În general societatea noastră este bazată pe materialism ceea ce se poate asocia de cele mai multe ori cu „invidie”. Și acest sentiment nesănătos apare atunci când oamenii se asociază cu altcineva, în schimb aceștia nu-și măsoare mai întâi de toate propriile capacități. Unii specialiști consideră că invidia te poate ajuta la noi realizări, noi performanțe, probabil asta nu se referă la moldoveni, pentru că aici invidia provoacă ură, neânțelegeri și de cele mai dese ori la crearea de noi și noi dușmani. De fapt invidia se consideă a fi o emoție mascată și și cu toate acestea ea este atât de vizibilă. Uneori însă-și limbajul gesturilor trădează acest sentiment neplăcut.  Menționam mai sus despre invidia din materialism, faptul că cineva are mai mult decât mine, cineva a ajuns mai departe decât mine, cineva are o casă mai mare, cineva este mai înstărit ș.m.d., deci „mai” acesta este la noi foarte des folosit pentru că suntem o societate săracă. Această sărăcie nu le permite multor oameni să-și analizeze propriile capacități/puteri, căci dacă fiecare din noi s-ar analiza singur pe sine nu ar observa că vecinul este „mai”! Și dacă oamenii nu s-ar compara atât de mult cu alte persoane viața ar fi mult mai simplă. Din punct de vedere psihologic unica persoană cu care te poți compara este însă-și propria persoană, de aceea ar fi bine să ne gândim cu toții la acest moment important. De fapt ar fi trebuit să încep cu asta, că există mai multe tipuri de invidie: Invidia admirativă- „foarte bine, a ajuns până unde a ajuns pentru că a muncit mult, pentru că a depus mult efort” voi lucra și eu și voi ajunge la fel. Invidia ostilă- „nu-l suport pentru că, e un prost de unde a obținut atâtea, nu merită să fie acolo unde e, de ce el ....iar eu nu”... Invidia depresivă- „toți proștii au succes, niciodată nu o să am parte de așa ceva”... Interesant, cărui tip de invidie îi aparții Tu? P.S. Hai să fim mai buni!
Oamenii spini sau mere stricate
Nu suport oamenii „idioți”, cu toate că fiecare din noi facem greșeli ți suntem idioți câteodată. Dar pentru oamenii care în permanență sunt idioți am o mare antipatie. Și ca regulă în fiecare colectiv, organizație, grupă, clasă, există câte o persoană de genul „idiot” care face furori din tot universul creat adică anturajul în care se află. De regulă aceste persoane sunt invidioase și se străduie în permanență să facă rău acolo unde se află, sunt persoane care conștientizeasă că nu pot face față anumitor factori din exterior, adică, sunt inferiori și din acest motiv creează disconfort celorlalte persoane pe care le consideră superioare. Persoanele date se străduie să fie mereu în centrul atenției, să o facă pe șeful, să-și arate calitățile stupide pe care le posedă, să le facă observații celorlalți și să se străduie după cum spun ei „săi pună la punct pe ceilalți”, acestor persoane cel mai des le place să se facă mari „profesori”.  Deci, există o sumedenie de de factori care le determină pe aceste persoane să fie insuportabile și să creeze o atmosferă grea în jurul lor. Și cât de mult nu te-ai strădui să fugi de asemenea oameni, ei vin din urama ta, pentru că  ei sunt special creați ca să-ți facă ziua vorbind metaforic „mai frumoasă”.  Deci unica soluție ca să scapi de aceste „mere stricate” este să le arunci la gunoi, sau mai corect vorbind să le dai la locul care li se cuvine.  Nu răbdați gunoaiele societății  căci ele vr continuia să te înțape până nu vor fi aruncate.

În noapte de Haruki Murakami
Am terminat astăzi o nouă care ,În noapte” de Haruki Murakami. Acțiunea se desfășoară în jurul unor personaje pline de mister pe care le poți descoperi pe parcursul cititului. În fața ochilor apar diferite peisaje uitate, peisaje fantastice care te fac să te cufunzi în adâncimea lor fascinantă.

Autorul vorbește despre niște personaje puzzle care trebuie descoperite pe parcurs. Totul începe cu tânăra Mari o studentă cam stranie pasionată de literatură, sora acesteea Eri Asai un fotomodel nespus de frumoasă cufundată în somn, tânărul trambonist cu care sau cunoscut mult timp în urmă și cu care nu au ținut legătura până în prezent, o tânără prostituată chinezoaică brutalizată și abandonată întrun love-hotel, o lucrătoare a acestui hotel care îți schimbă numele pentru că este urmărită de persoane periculoase dintr-un oarecare motiv pe care nu-l va destăinui, și un simplu angajat la o firmă de calculatoare care provoacă o zarvă între toate aceste personaje și le face să se cunoască. Toși sunt oameni ai nopții bântuiți de secrete și dorințe nelămurite, iar legăturile dintre aceștia se leămuresc încet pe parcursul cărții, construind un univers nocturn plin de farmec și subtilitate.    Este un roman frumos caracteristic lui Murakami, un roman misterios sau unul „accentuat” aș spune eu, care te face să te învârți un jurul unor personaje tipice și totuși descrise cu o amănunțire și o tandrețe deosebită. În noapte, aș spune că face parte din acele romane fascinante care te țin mereu pe interes/ acțiune, vcare îți țin suflarea până la sfârșit. 
Medicamente fără prescripție- „intrați, intrați și cumpărați avem de toate”!
De multe ori am criticat această țară de „rahat” în care totul se vinde și se cumpără în care legile sunt tapate doar pe foaie la nivel oficial pe când folosite de societate nu vor fi niciodată. O țară împuțită care îți omoară visele și îți distruge perspectivele... ți le calcă în picioare. O țară plină de bandiți și hoți..

Astăzi am mers la farmacie pentru ami procura niște pastile analgetice, pe care le folosesc în fiecare lună de aproximativ - 2 ani acum însă nu le pot găsi nicăieri, de aceea, îi cer farmacistei să-mi dea ceva asămănător care să aibă efecte bune. Doamna îmi întinde niște pastile cu denumirea „Teksamen” cere - 48.10 ban. le achit,  cer bonul fiscal și îi urez o zi bună.  Înainte de a primi pastile și mai ales necunoscute prefer să citesc prescripția medicală iată ce scrie acolo:  http://www.farmacieonline.md/ro/produs/teksamen-20-mg-n10.html Acest medicament poate fi procurat doar cu prescripția medicului, poate avea consecințe grave, e nevoie de un control medical pentru a constata dacă poți sau nu primi acest medicament. De ex. persoanelor cu hipertensiune preparatul este contraindicat, nu se administrează copiilor, în timpul sarcinii inhibă sinteza postaglandinelor și poate cauza închiderea prematură a canalului arterial și întârzierea nașterii prin extinderea travaliului, împreună cu alte medicamente provoacă reacții adverse...Deci un fel de ”ketanov” bune bunicele care au fost de curând interzise dar în Moldova le puteți găsi și pe astea în vânzare.  Și ce înseamnă asta? La naiba cum se permite să fie vândute preparate fără prescripția medicului. Nici măcar nu a întrebat pentru cine sunt pastilele, pentru ce? și cel mai important cum pot să le administrez, dar dacă sunt însărcinată?...  Urăsc din ce în ce mai mult această țară plină de balegă și putregai... Unde poți procura orice, unde poți să pieri ca un câine și nimeni nu-și ia nici o responsabilitate pentru viața ta..

Generat în 0.579 secunde.