Fabrica avicolă din Pîrliţa, cîndva prosperă, era, acum cîţiva ani, în prag de dispariţie. Poate că ar fi avut soarta marelor complexe de vite, dacă actualul preşedinte de raion, pe atunci specialist în zootehnie la Direcţia Agricultură şi Alimentaţie, Ion Harea, nu ar fi pus piciorul în prag. Deşi a staţionat timp de şapte ani, deşi a trecut din mîini în mîini şi a fost deteriorată şi prădată, scheletul a fost păstrat. A văzut un tablou jalnic, dar şi-a dat seama că ar putea să iasă o afacere bună În septembrie 2001, ceea ce rămăsese din fabrică a fost cumpărat de un… inginer constructor pe nume Dimitri Ferveţki. Omul a venit de la Bălţi să “mai fure” ceea ce nu fusese furat – un incubator. Ca să mai reducă din datoriile pe care le avea fabrica, Ministerul finanţelor tot încerca să-l vîndă. Şi, pentru că nu erau doritori de a-l cumpăra, fusese ieftinit de cîteva ori. Dimitri Ferveţcki a venit la Pîrliţa. Deşi a văzut un tablou jalnic, şi-a dat seama că, dacă ar cumpăra toată fabrica, ar putea să iasă o afacere bună. Nu a făcut mari calcule, nu a analizat cu lupa, meticulos, toate avantajele şi dezavantajele. “Meticulozitatea frînează acţiunile”, spune. A decis foarte repede, fiind sigur de succes. Pentru început, a restabilit una dintre încăperi. A cumpărat 8000 de găini şi 1000 de cocoşi de la fabrica avicolă din Făleşti. Acum zîmbeşte: “Puteai vedea o mulţime de culori şi specii”. La 1 decembrie, a adus păsările. Avea mîncare doar pentru trei zile… În cîteva luni a scos aproape o jumătate de milion de pui. A avut noroc de specialişti buni. În acea perioadă, tocmai fuseseră disponibilizaţi cîţiva de la avicola din Făleşti. Dimitri Ferveţki i-a angajat imediat. A angajat şi foşti lucrători ai avicolei din Pîrliţa. “Le-am oferit tuturor posibilitatea să să manifeste”, povesteşte. Acum, are angajaţi 80 de oameni. Alţi 40 sînt sezonieri. Totdeauna i-a plăcut riscul Îl întreb cum de i-a reuşit, el fiind din cu totul alt domeniu. “Totdeauna mi-a plăcut riscul. Nu mi-a fost teamă de nimic. Poate am umblat mai puţin decît alţii prin baruri, poate m-am distrat mai puţin. Dar astăzi sînt satisfăcut de rezultatele muncii mele. Satisfacţia morală este deosebită. Apoi vine şi cea materială. Principalul e să-ţi placă ceea ce faci şi să nu te gîndeşti doar la bani. Contează mult mai mult atitudinea: faţă de muncă, faţă de subalterni”. “Să nu credeţi că, dacă o găină mănîncă, bea apă şi răsuflă, va face neapărat şi ouă” Începînd cu al doilea an de activitate, SRL “Dant-agro”- aşa se numeşte oficial avicola din Pîrliţa – a început să producă ouă. De atunci importă, cu regularitate, pui din România, de la Bucureşti. E vorba de o rasă specială de găini ouătoare – Rosso. Acestea produc anual cîte 300 de ouă. Trebuie doar să ştii cum să le îngrijeşti. “Să nu credeţi că, dacă o găină mănîncă, bea apă şi răsuflă, va face neapărat şi ouă. Ea trebuie să primească tot ceea ce conţine un ou”, spune Dimitri Ferveţki. Îl întreb dacă nu se teme de concurenţă. Dimpotrivă, şi-o doreşte. Zilnic, maşini pline cu ouă ies de pe poarta avicolei din Pîrliţa. Numai la Ungheni sînt aduse în fiecare zi cîte 12-15 mii. Depozitele întreprinderii sînt în permanenţă goale, ceea ce înseamnă, explică interlocutorul meu, că producţia este în permanenţă proaspătă. Pur şi simplu, nu dovedeşte să se învechească. “Oamenii pot fi liniştiţi: noi asigurăm calitatea”, spune. Este imposibil să trăieşti izolat şi doar pentru tine Dimitri Ferveţki are mari planuri pentru viitor. Peste doi ani doreşte să instaleze un nou utilaj, în conformitate cu standardele europene, astfel ca păsările să se simtă mai aproape de natură. “Trebuie să fim gata pentru a pătrunde pe piaţa europeană. Este imposibil să trăieşti izolat”, spune. Pînă atunci însă, şi-a pus în faţă nişte sarcini mult mai simple: să deschidă un abator, să cumpere o cameră frigorifică. A plantat 37,7 hectare cu nucari. Creşte vaci, oi, porci, cai. Are şi un cal de rasă, cu care se mîndreşte mult. Îngrijeşte personal 40 de familii de albini. E un hobby al său, la care nu vrea şi nu poate să renunţe. Dimitri Ferveţki locuieşte la Bălţi şi zilnic face naveta. “Sînt doar 57 de kilometri – o nimica toată”, spune. Feciorul îi este alături, se ocupă de comercializarea produceţiei. Deja e o afacere familială. Nu trebuie să faci nimic ieşit din comun ca să trăieşti decent Recent, a fost într-o vizită de studiu în Olanda şi s-a convins că anume afacerile de familie au succes. A rămas impresionat de toate realizările acestei ţări care, ca mărime, este exact ca şi Moldova. Doar ca mărime. În rest, diferenţa este uriaşă. “Mă întreb la ce se uită guvernanţii noştri atunci cînd merg în străinătate? Oare chiar nu văd cum trăieşte lumea acolo? Mie, ca simplu cetăţean, mi-i ruşine de condiţiile în care trăim, de nivelul de dezvoltare al ţării noastre. Nu trebuie să faci nimic ieşit din comun ca să trăieşti decent. Din păcate, ceea ce avem noi se numeşte primitivism”. A fost un ultim monolog al lui Dimitri Ferveţki. Lucia Bacalu