Zeruya Shalev „trimite” neostenit la tradiție (dar și la arheologie, mitologie) în romanul Thera, însă aceste trimiteri îmi par artificiale, altoite fără rod. De acord, nădejdea autoarei o fi fost că un cadru socio-familial în care, cu toate că ne aflăm în contemporaneitate, modernismul (feminismul?) încă își dispută întâietatea cu patriarhatul, ar servi mai bine de ecran pentru a proiecta intriga cărții; faptele vor părea mai reprobabile cititorilor conservatori, pe când cei liberali ar simpatiza mai intens cu protagonista. Pe lângă asta, nu-mi dau seama care dintre conflicte are o mai mare însemnătate - cel al Ellei cu autoritatea parentală și cu vocea (interiorizată a) tradiției rabinice sau lupta cu ea însăși? (va urma)