Am un momet.  Un moment cînd vreau să plîng fără motiv. Un moment cînd vreau doar o îmbrăţişare şi gata. Cînd vreau să pun parole la toate gîndurile mele şi inima mea, cînd vreau să dau drumul din cuşca ochiului delta lacrimilor. E prea multă sare acolo. Mai sărată e lacrima mea decît picătura Mării Moarte. Am un moment cînd vreau  întuneric în jurul meu, şi să fiu "face to face" cu Dumnezeu. Cînd vreau să Îl întreb de ce aşa şi nu alt fel? Urmatorul moment îl dedic amintirilor care s-au reîncarnat în inima mea. Sunt ca un peşte pe mal: mă zbat neînţeles, mă zbat din toti rinichii,  capul meu se învîrte pe o altă axă. Uneori amintirile sunt un pansament de aur la  anumite dureri. Am şi nişte melodii pe care le ascult ca pe nişte lucruri sfinte. Prima este  al lui Cheryl Cole "Fight for this love" , "This is my song" de James Last, Roxette "Spending my time" şi am o mare dragoste pentru melodiile bizantine. Cînd audiez aceste melodii , sufletul meu se clonează şi  zboară pîn la nori. Din copilărie am fost fascinată de cerul suprasaturat de stele. Căderea unui astru mă  învăluia în ceva tainic, inexplicabil. Momentul nopţii este unul libertin. Îmi place să dealoghez cu bezna, uneori. Mă mai uit uneori la flacăra palidă de la icoană. Mă simt ocrotită. Offf... aşa de mult vorbesc..
 Iuliana M