Dacă am întreba un politician ce este bunăstarea, atunci ar spune ca un elev exemplar că aceasta este puterea de cumpărare a cetăţeanului, iar dacă întrebăm un om simplu cum percepe el lipsa bunăstării - reprezentativă este părerea unei locuitoare a Chişinăului, care răspunzînd la microfonul Europei Libere a spus: „Nu mi-am mai permis să mănânc o banană ori o kiwi. Nu putem să-mi permit să le cumpăr. Nu poţi. Ori o piceană să stea pe masă, aşa cum şede la lume în fructovniţă. Nu-i chip.”

Bunăstarea constă de multe ori în „piceana” ceea de pe masă, pe care s-o iai cînd vrei, de care să uiţi şi care riscă să se risipească. Aspiraţiile pentru o viaţă mai bună ale celor mai săraci sunt, de fapt, aspiraţii de a ajunge în situaţia cînd vor putea face şi ei risipă, aşa precum o fac cei bogaţi. Îmi aduc aminte de un caz din SUA cînd un grup de persoane „protestau” împotriva risipei şi mîncau produse aruncate la gunoi, dar care erau perfect împachetate şi nealterate.

Criza financiară, care s-a abătut asupra noastră, ne dă semne că read more