blog liber si viu!

A trecut primul tur al alegerilor locale și peste aproape o săptămînă va avea loc cel de-al doilea tur. Întrebările care mi-au atras atenția cel mai mult din puținele dezbateri pe care le-am urmărit au fost: ce facem cu Piața Centrală și ce facem cu Gara Centrală? Ambele sunt în centrul Chișinăului și ambele urîțesc capitala țărișoarei noastre. Am auzit diferite soluții pentru acestea: unii spuneau că piața centrală trebuie să se reducă doar la piața agricolă așa cum era înainte, iar alții spuneau că Gara Centrală trebuie să fie rezervată doar curselor cu destinație internațională. Trebuie să spun că nu sunt de acord nici cu una și nici cu alta, pentru că aceasta este cultura noastră de a nu face cu exactitate ceea ce ne propunem, iar pe lîngă piața exclusiv agricolă numaidecăt vor „parazita” comercianți de alte mărfuri; pe lîngă Gara Centrală își vor găsi loc și alte curse. Consider că soluția cea mai bună pentru acestea ar fi pur și simplu lichidarea acestora, pentru că sunt o sursă enormă de murdărie chiar în centrul capitalei, crează ambuteiaje și încarcă foarte mult traficul rutier pe bulevardul Ștefan Cel Mare. În locul acestora trebuie de amenajat un parc care să împrospăteze pentru totdeauna atmosfera „năduhoasă” cu care sunt asociate aceste locuri atît pentru mine cît și pentru multă altă lume. Și dacă vorbim despre lipsa de unitate în societate, atunci să fie denumit „Parcul popoarelor” unde fiecare popor sau etnie să aibă arborii lor. Să plantăm cireși japonezi (dacă le este prielnică clima) sau arbori de Paulownia aduși în Moldova de către un consătean de-al meu, care ar înlocui mizeria de acolo cu o grădină de rai. Ca să vă convingeți cît de urît arată Piața și Gara Centrală, vă propun să aruncați o privire din satelit: puteți folosi harta oferită de Google și priviți cît de urît arată capitala noastră. Într-o oarecare măsură aceea este imaginea noastră - cu parcuri mari și frumoase la periferii și cu mizerie chiar în centrul Chișinăului cînd de fapt lucrurile ar fi trebuit să stea exact invers. Acum încercați un exercițiu de imaginație și închipuiți-vă că acolo se află un parc de toată frumusețea. Cum credeți, n-ar arată Chișinăul ca o adevărată capitală europeană? Cred că acum cît încă suntem în această campanie electorală, societatea civilă ar trebui să obțină această promisiune de la candidații din turul II pentru primăria Chișinăului de a lichida Piața Centrală și Gara Centrală și de a le transforma într-un parc care să ne unească, un parc al popoarelor. Sursa: Europa Liberă

Nu știu cine stă în spatele furtului mult-discutatului miliard, dar nici nu mă interesează care va fi deznodămîntul acestei istorii pînă la urmă, pentru că oricare va fi acesta - va o dezamăgire. Nu cred că vom putea afla vreodată adevărul despre acest furt și de aceea prefer să văd partea pozitivă a lucrurilor. Consider că povestea despre furtul miliardului „se vinde” destul de bine peste hotarele țării și în felul acesta mai multă lume află despre Moldova chiar dacă într-un context mai negativ. Miliardul furat este un PR negativ, dar după cum bine știm PR-ul negativ este tot PR. O republică tînără precum este Moldova are nevoie de puțin mai multă publicitate și chiar dacă miliardul furat pare mai mult o „investiție” bizară, în această eră trebuie să fim creativi ca să ne impunem. Cei care spun sus și tare că vor să întărească statalitatea Republicii Moldova ar fi bine să se întrebe cît de multă publicitate au produs și cît de bine au promovat această țară peste hotare. Pentru că poate Moldova să fie țara ideală, dar dacă nimeni nu va cunoaște despre ea - această țară este ca și inexistentă. Este nevoie ca mai multă lume să ne cunoască. Istoria miliardului furat este discutată în ziarele de renume internațional, pe forumurile internaționale și chiar de experții recunoscuți la nivel mondial. Acest lucru ne oferă mai multă vizibilitate, mai multă lume află despre Moldova și pe lîngă istoriile de corupție sunt sigur că află și lucruri bune despre țara noastră. Din păcate sau din fericire, aceasta este realitatea în care trăim, care este economia de piață, unde nu contează atît de mult dacă ești bun sau rău, dar contează mai mult dacă te cunoaște lumea. Iar aceasta este valabil atît pentru un produs cît și pentru o țară. În una din țările nordice știu că există o structură guvernamentală, care se ocupă în special cu promovarea imaginii țării peste hotare. Cred că ar fi o idee foarte bună dacă și în Moldova ar fi creată o astfel de structură, care să se ocupe cu popularizarea țării noastre peste hotare prin produsele pe care le poate propune, prin oamenii înalt calificați și neapărat tradițiile și cultura. Reformele interne sunt foarte importante, dar acestea trebuiesc infăptuite concomitent cu acțiuni bine gîndite de promovare a Republicii Moldova, care la sigur vor atrage mai multe investiții. Sursa: Europa Liberă

Astăzi, socialiștii și-au anunțat candidatura pentru funcția de primar al Chișinăului, care s-a dovedit a fi fostul premier de pe vremea guvernării comuniste, Zinaida Greceanîi. Era undeva ușor de anticipat acest lucru, dacă ținem cont de politica pe care au dus-o socialiștii în alegerile bașcanului din Autonomia Găgăuză, în care au susținut un candidat „apolitic” în persoana dnei Irina Vlah. Zinaida Greceanîi la fel nu este membru în partidul socialiștilor, dar prezența acesteia peste tot alături de Igor Dodon diluiază din alura ei de candidat apolitic. Respectiv, eu n-aș prezenta candidatul socialiștilor pentru primăria Chișinăului drept unul apolitic. Este o amăgeală. Dacă socialiștii ar fi pledat cu adevărat pentru primari apolitici, atunci ar fi propus vreun proiect de lege care să garanteze și impună prin lege acest statut de candidați ne-afiliați politic a primarilor. Consider că la nivel local, în contextul reformei descentralizării administrației publice locale, ar fi bine să fie reflectat modelul reprezentat la vîrful conducerii de stat, unde avem un președinte relativ apolitic și partide politice care formează puterea supremă în stat. Astfel, trebuie de propus ca prin lege primarii să nu aibă afiliere politică, iar listele de consilieri să fie propuse de către partidele politice. Scoaterea totală a partidelor din ecuația administrației locale ar fi imposibilă și poate ne-necesară, dar modelul de a avea primari apolitici și consilieri cu afiliere politică ar putea fi unul rezonabil, care să asigure un echilibru sănătos. Consider că alegătorii prin votarea de primari apolitici la aceste alegeri au o șansă unică de a le da un semnal puternic politicienilor de la centru că își doresc acești primari apolitici prin lege. După alegeri oricum știm că se va purcede la realizarea mult-anticipatei reforme a descentralizării și cred că alegătorii pot influența modul în care să fie realizată această reformă.  Sunt sigur că primarii apolitici vor fi mai buni, pentru că vom scăpa în primul rînd de acei aroganți care știu că au un partid în spate care îi poate apăra dacă fac prostii în timpul mandatului. În al doilea rînd, un primar apolitic va avea o mai mare capacitate de negociere atît cu administrația centrală cît și cu grupurile de consilieri din cadrul consiliilor locale. Un primar trebuie să aibă capacitate să rezolve problemele oamenilor, dar să nu ajungă un obiect „de colecție” a partidelor politice. Sper mult ca alegătorii să înțeleagă șansa pe care o au în aceste alegeri de a influența mersul reformei descentralizării administrației publice locale prin votarea masivă a primarilor apolitici. Sursa: Europa Liberă

Ce înțelegem noi prin incluziunea mediatică? Iată, de exemplu, ziarul „Ecoul” de la Sîngerei, pe lîngă faptul că își propune să reflecte evenimentele la nivel local, prin faptul că își are zona de difuzare preponderent în raionul Sîngerei, face ca toți cei care se abonează și-l citesc să se simtă locuitori ai aceluiași raion, să se considere într-un fel „sîngerineni”. Desigur că aceasta ar trebui cel puțin să se întîmple, dar la modul real acest ziar reflectă mai mult evenimentele din orașul Sîngerei, iar pe alocuri nu face decît să-i cânte din trâmbiță administrației raionale. Mi-a plăcut să aflu despre „Echipa Mobilă” și proiectul „Comunitate incluzivă - Moldova”, care își desfășoară activitatea și în Pepeni, dar din textele postate online, începînd cu iunie 2013, nicăieri nu văd materiale dedicate evenimentelor din satul meu de baștină. Acolo nu se întîmplă chiar nimic? Astfel, scopul ziarului de „acoperire a spatiului informational din raionul Sângerei” nu este realizat, pentru că nu poți să menționezi comuna Pepeni doar de cîteva ori în 2 ani de zile, cînd din punct de vedere economic aceasta se pare că a întrecut demult orașul-centru-raional Sîngerei. Cît nu ar părea de surprinzător, dar exemplul de mai sus l-am descoperit prezent și la nivel european. În ultima vreme privesc tot mai des posturile TV de limbă engleză din Europa și ceea ce am observat este că pe post sunt date foarte puține știri despre Europa de est, dar și despre țările central și sud-europene care au aderat la UE acum 8-11 ani cum este România și altele. Aceste posturi TV europene se laudă că ne aduc știri din jurul lumii, dar pe alocuri am impresia că ne aduc mai multe știri despre Asia decît despre evenimente care au loc în țările europene. Ucraina în prezent atrage atenția exclusiv datorită conflictului din estul țării, dar de exemplu în România au loc arestări zgomotoase de foști și actuali demnitari de stat și aproape nicăieri nu am văzut să fie reflectate aceste evenimente. Iar în ceea ce privește Republica Moldova, atunci cred că din 2009 de cînd țara noastră a început o apropiere mai mare de Uniunea Europeană, această încălzire a relațiilor nu este deloc reflectată și pe ecranele posturilor TV din Europa. Cred că putem număra pe degete intervențiile și reflectarea pozițiilor demnitarilor noștri în presa europeană - nu mai spun despre participarea în emisiuni televizate sau transmisiuni în direct. De ce lucrurile stau anume așa și nu altfel? Presupun că țările vestice, pe lîngă „caietele de sarcini” transmise noului guvern, manifestă un interes foarte mic față de țările central și est europene, iar acest lucru este reflectat foarte bine de numărul de evenimente din aceste țări care sunt difuzate la nivel european de către posturile TV vest-europene. Părerea mea este că dacă numărul de evenimente din estul Europei reflectate ar crește, atunci aceasta ar duce la o mai mare incluziune și integrare a țărilor din centrul și estul Europei în cadrul UE. Problemele țărilor deja membre ale UE, dar și a celor care aspiră la o mai mare apropiere de Europa, trebuie să devină și problemele UE. Nu este suficient doar să pedalăm pe reforme, pentru că chiar dacă admitem că noua guvernare forțează nota cu efectuarea reformelor, dar totodată nivelul de interes pentru Europa de est rămîne la fel de jos, atunci este practic imposibil pentru ca noi să sperăm la o mai mare integrare europeană. Vorbim foarte mult despre faptul că spațiul nostru informațional este dominat de posturile de televiziune și radio rusești, care sunt re-transmise intens, după cum am înțeles, chiar din 2009, cînd noi cu toții am crezut că ne-am orientat ireversibil spre Europa. Desigur că putem reproșa autorităților și poate și unor trusturi media că nu crează și versiuni în limba engleză a portalurilor și posturilor TV de știri. Pe de altă parte, dacă revenim iarăși la faptul că „cererea” sau interesul pentru acest produs e mic, atunci nu putem să sperăm că aceasta ne-ar putea ajuta. Cu toate că cel puțin un post TV de stat sau privat în limba engleză destinat consumatorului din cadrul Uniunii Europene n-ar fi o idee rea. Aceasta ar demonstra că autoritățile își doresc cu adevărat o integrare reală în Uniunea Europeană, dar nu fac doar încercări stîngace prin care cică își propun să blocheze emisiunile televiziunilor rusești re-transmise în Republica Moldova cînd știm foarte bine că patronii acelor posturi TV care re-transmit sunt chiar „oligarhii” care se află la cîrma țării. Re-transmiterea acestor posturi TV rusești ne arată interesul Rusiei față de RM, dar ne indică în același timp și spațiul în care de fapt ne integrăm. Însă, această integrare nu este deplină, ci una parțială, pentru că evenimentele din Moldova nu sunt reflectate bine nici la posturile TV din Rusia și se reduc de obicei la materiale rare și manupulatorii. Sursa: Europa Liberă

Recent, fostul premier Leancă a spus într-un interviu că nu-și imaginează cum ar mai putea rămîne în PLDM. N-aș fi deloc mirat să văd cum revine din pauza sa de meditație și ne anunță zilele următoare că s-a cam rătăcit prin hățișurile politicii moldovenești și că a realizat că de fapt își dorește să rămînă în PLDM. Cel mai probabil va ieși din partid de îndată ce alegerile anticipate ne vor bate la ușă. De fapt, orice fel de alegeri sunt bune pentru a te lansa în politică - chiar și cele locale din primăvara-vara anului acesta în care ar putea candida la funcția de primar în capitală. Dacă se va întîmpla să candideze, atunci va fi o premieră în Republica Moldova ca un fost premier să lupte pentru funcția de primar general al Chișinăului. Pe lîngă faptul că orice premieră este un lucru pozitiv, cred că Leancă ar fi unicul candidat electoratul căruia s-ar suprapune peste electoratul lui Dorin Chirtoacă. Totodată, ne amintim bine că însăși Filat a pierdut în fața lui Dorin și cred că Leancă nici nu va urmări să cîștige aceste alegeri, ci le va folosi pentru a se lansa în politică. Acum, să vedem ce opțiuni politice are Iurie Leancă. Întîi de toate, pentru mine pare un pic suspect faptul că PLR nu-l invită pe Leancă la ei în partid așa cum îl îndemnau înainte de alegerile parlamentare pe Ion Sturza. Acest partid politic ar avea nevoie de un lider, care să-i scoată din anonimat și dacă Leancă participă la alegerile locale din capitală pe lista lor, atunci le-ar putea da cel puțin o reprezentare în consiliul municipal. Pe de altă parte, proiectul politic PLR în frunte cu Leancă se va poziționa pe un segment „ocupat” unde cele 30-40% de electorat de dreapta și centru-dreapta vor trebui să fie împărțite și cu PL, și cu PLDM, și respectiv este puțin potențial de creștere. Consider că dacă Leancă se gîndește serios să facă politică, atunci i-aș recomanda să arunce o privire peste segmentul de stînga sau mai exact pe centru-stînga. Ar putea re-învia proiectul politic PSL a lui Oleg Serebrian, care a fost abandonat după părerea mea prea devreme și în pripă fuzionînd cu șapte ani în urmă cu PD. Iar actual politolog de la IDIS „Viitorul”, Corneliu Ciurea, și PLDM-istul Valeriu Streleț, ambii foști vicepreședinți PSL, ar putea să-l urmeze pe Leancă în dezvoltarea acestui proiect politic pînă la capăt. La ultimele alegeri ne-am convins cu toții că pe segmentul de stînga au loc niște mișcări tectonice și cred că „fierul” trebuie bătut acum cît este fierbinte. Avem nevoie de un partid social-liberal care să fie pro-european, pentru că este revoltăror ca tot segmentul de stînga să aparțină celor cu viziuni pro-rusești. Cu cine să voteze acei oameni cu viziuni de stînga, dar totodată puternic pro-europene, cu PD? Nu cred, pentru că PD s-a poziționat mai mult pe centru, iar unii analiști politici îl percep deja ca un partid de centru-dreapta. Celor „superstițioși” trebuie să le spun că partidele care învie sunt partide durabile și de succes, iar un exemplu este Partidul Liberal, partid fondat cu mulți ani în urmă de Veaceslav Untilă, dar re-înviat de Mihai Ghimpu și Dorin Chirtoacă în 2005. Acum cred că înțelegeți de ce fostul AMN-ist a fost primit cu brațele deschise în PL după ce AMN-ul a fuzionat cu PLDM. Și dacă este inviat PSL-ul, atunci poate revine și Oleg Serebrian din „auto-exilul” său din Franța și continuă activitatea politică, pentru că sunt sigur că are un potențial politic încă ne-exploarat. S-ar putea întîmpla ca și un politician „re-înviat” să cunoască un succes în politică de invidiat. Sursa: Europa Liberă

Acum cîțiva ani era cunoscută ca un fel de axiomă a politicii moldovenești și anume: cine face alianță cu partidul comuniștilor - acela dispare de pe scena politică. Exemplul PPCD-ului este cel mai grăitor în acest sens, partid care a dispărut și pare să nu mai poată fi resuscitat vreodată.  Recent, Mihai Ghimpu ne-a destăinuit faptul că această coaliție dintre PD, PLDM și PCRM a fost încropită încă după alegerile locale din 2011, cînd PD și PLDM, chiar dacă aveau un acord semnat cu PL la nivel central, nu au dorit să formeze alianță și în teritoriu - preferînd să coalizeze cu PCRM în mai multe raioane. În 2011, PLDM și PD au avut împreună 38% din sufragii și 47% din mandatele pe țară, iar PCRM s-a ales cu 36.86% din sufragii și 38.75% din mandate. Vedem că chiar dacă procentajul sufragiilor obținut de comuniști în raport cu cel acumulat de PD și PLDM este de doar un procent, atunci mandate au primit cu 8% mai puțin decît PD și PLDM împreună. Aici intervine acel moment crucial, cînd celor două partide „pro-europene” le-a fost convenabil să coalizeze cu partidul comuniștilor nefiindu-le frică că ar risca să dispară de pe scena politică așa precum s-a întîmplat cu PPCD.  Se pare că pentru comuniști nu a fost cea mai bună decizie de a coaliza cu aceste două partide la nivel local, pentru că rezultatele alegerilor parlamentare din toamna anului 2014 ne-au arătat că lucrurile s-au inversat și riscul dispariției de pe scena politică nu mai planează asupra acelor partide care fac alianță cu comuniștii, ci asupra comuniștilor însăși. Faptul că au decis să continue această alianță tacită cu cele două partide pretins pro-europene, ne arată că partidul comuniștilor încă nu a conștientizat pe deplin că riscul dispariției partidului este destul de real, iar alegerile locale din primăvara anului curent vor demonstra acest lucru. Ca să avem o idee cum urmează să dispară, cred este bine să ne reamintim în ce mod a dispărut PPCD-ul, pentru că va fi ceva asemănător.  Dispariția PCRM-ului va fi accelerată și de apariția și creșterea neașteptată a partidului socialiștilor, care practic vor prelua tot grosul electoratului comuniștilor. Dacă comuniștii mai vor să țină partidul pe linia de plutire și să mențină măcar „jumătatea” din electorat rămas, atunci trebuie imediat să iasă din orice alianță cu aceste două partide susmenționate, care prin coaliția lor tacită împing partidul comuniștilor pe marginea prăpastiei. Nu pot să spun că tare o să-mi pară rău de dispariția comuniștilor de pe scena politică, dar în general nu-mi doresc ca partidele politice să dispară atît de ușor, pentru că dispariția unui partid înseamnă mai puțină democrație. Sursa: Europa Liberă

Au trecut mai mult de 6 săptămîni din ziua alegerilor, iar partidele pretins pro-europene așa și nu au reușit să ajungă la o înțelegere să formeze o nouă alianță de guvernare. Ceea ce mă șochează este faptul că toate dezbaterile televizate din cadrul campaniei electorale au încetat brusc chiar în ziua alegerilor! Abia dupa 3 săptămâni s-a putut organiza o dezbatere între PL, PD și PLDM. Întrebarea este: potrivit căror „modele europene” a avut loc întreruperea dezbaterilor, care sunt absolut firești într-o societate cu aspirații europene? Cred că cei care au organizat și stabilit regulile pentru dezbaterile electorale trebuiau să stabilească astfel de reguli și pentru perioada post-electorală. Dezbaterile post-electorale dintre partidele care au trecut pragul electoral trebuie să aibă loc prin lege, dacă cu adevărat ne preocupă „obiectivul de consolidare a societăţii”. Misiunea CEC-ului nu se încheie cît timp planează riscul alegerilor anticipate; CEC-ul trebuie să gestioneze lucrurile, să creeze condiții, să stabilească dezbateri post-electorale astfel ca majoritatea parlamentară să se formeze. În ce privește participarea la guvernare a Partidului Liberal: chiar dacă experiența de a avea în premieră un guvern minoritar ar fi benefică pentru clasa politică de la Chișinău, consider că PL trebuie să insiste să participe la guvernare. Noi trebuie să simțim că PL cu adevărat vrea să participe la formarea guvernării; nu-i vreau pe liberali să renunțe ușor. Știu că este greu să negociezi cu cei care te-au aruncat o dată de la guvernare, știu că acest gest a mai lăsat sechele, frustrări și amintiri neplăcute, dar cred că dacă dorim mai multă democrație în Republica Moldova, atunci PL trebuie să treacă peste aceste lucruri, să depășească anumite animozități și să caute un compromis. Consider că una din condițiile de bază pentru participarea PL-ului la guvernare trebuie să fie o guvernare pentru un mandat întreg de 4 ani. Ținînd cont de evenimentele din Ucraina, acum avem nevoie de stabilitate politică mai mult ca niciodată. Iar PLDM și PD înainte de a lua anumite decizii în privința formării unei coaliții mari sau mici trebuie să vină în fața presei împreună cu PL și să discute civilizat toate acele puncte asupra cărora au poziții diferite. Mie personal mai puțin îmi pasă dacă deciziile lor vor fi consultate cu emisarii europeni sau cu cei de la Moscova: deciziile politice trebuiesc consultate cu propriul popor care le-a delegat puterea și dreptul de a conduce Republica Moldova. De aceea trebuie să iasă măcar în ultimul ceas și să discute liber care sunt acele probleme, care îi împiedică să formeze o coaliție de guvernare împreună cu PL. La aceste discuții ar trebui invitați și comuniștii. Dacă asemenea dezbateri nu au loc și guvernarea se formează fără a ne aduce la cunoștință motivele care au stat la baza luării deciziilor, atunci vom ști cu siguranță că toate negocierile de pînă acum au fost simulate, iar scenariul pe care-l urmează a fost prestabilit cu mult timp înainte. Sursa: Europa Liberă

După performanța slabă a moldovenilor de prin părțile New-York-ului la alegerile parlamentare din 30 noiembrie, o parte din cei care au participat la alegeri și-au dat întîlnire la o tavernă din apropierea secției de votare de la New York. Astfel, am avut ocazia să cunosc cîțiva dintre moldovenii, care reprezintă diaspora moldovenească pe coasta de Est și despre care se spune, în general, că ar fi mai cu nasul pe sus în comparație cu diaspora de la Chicago, de exemplu. Am discutat cu organizatoarea evenimentului, care în doar cîteva minute a reușit sa facă o trecere în revistă a istoricului organizațiilor de moldoveni din America și a proiectelor de viitor pentru coagularea diasporei. Mi-a spus doamna că în primăvara anului viitor se va organiza un Congres al diasporei moldovenești la Chicago. Primul eveniment de acest fel fusese organizat la Washington și întrucît în capitală își au sediul multe reprezentanațe diplomatice - a fost foarte ușor să fie „cooptați” spre participare mai multe oficialități din grupul de prieteni ai Moldovei. Trebuie să recunosc că nu am discutat cu foarte mulți din cei care au venit la tavernă, dar puținii cu care am stat de vorbă, în virtutea experienței lor de viață de aici și a carierelor de Succes cu care se pot mîndri, sunt exemplare vii de moldoveni care au reușit în America. Moldoveni de la care poți învăța, moldoveni cu care împărtășești aceleași amintiri despre vremea cupoanelor, iar acum se află la „butoanele” cu impact global de pe Wall Street. Am interacționat puțin și cu unii din moldovenii care ieșeau de la secția de votare și trebuie să spun că și aceștia mi-au lăsat o impresie bună, pentru că știu să se apropie și să se prezinte singuri fără a aștepta ca cineva să-i tragă de mînecă. Mi-a plăcut și faptul că aproape toți cei care ieșeau de la votare acceptau să dea mici interviuri pentru Europa Liberă. Chiar şi cei din staful secției de votare s-au dovedit a fi destul de prietenoși. Toți acești oameni, pe care i-am cunoscut, pare-se că au lăsat pe moldoveanul mioritic din ei acasă și au devenit un fel de „mondoveni” - oameni ai lumii, care sunt dornici de a se adapta la realităţile de astăzi, dornici de a face studii serioase chiar dacă aceasta înseamnă să faci şi 3 MBA-uri, aşa cum ni s-a destăinuit unul din ei, altfel spus - gata să investească în viitorul lor. Am impresia că Republica Moldova va progresa doar atunci cînd moldovenii de acasă vor deveni şi ei un fel de „mondoveni”. Sursa: Europa Liberă

Cu aproape o lună de zile înainte de finișul campaniei electorale am trecut fugitiv cu vederea peste lista partidelor înscrise în cursă și a listelor de candidați propuse spre votare, și pentru prima dată am realizat că nu o să am cu cine vota. Atunci mi-am amintit de consăteanul meu Oleg Brega, care spunea mereu în alegerile trecute că nu are pentru cine să voteze și încuraja și pe alții să invalideze buletinele de vot. Abia mai apoi am aflat că Oleg, de fapt, urmează să candideze drept candidat independent pentru funcția de deputat. Aceasta a fost o surpriză, pentru că îl știam demult „pocăit” precum că nu se bagă nici în ruptul capului în politică, întrucît aceasta este incompatibilă cu principiile sale morale și „conduita deontologică”. Dar, chiar dacă a pășit pragul și s-a lansat/ aventurat în politica mare, continuă să blameze fără reținere atît apartenența noastră la spațiul de încreștinare apostolică cît și un elementar cod de conduită vestimentară. Trebuie să spun că nu l-am crezut, atunci cînd Oleg a spus că va depăși cu mult pragul electoral de 2%, dar am considerat că trebuie să-i dau votul drept încurajare. Astfel, am fost unul din cei 14085, care au votat pentru „bicicletă” - fiind și un vot de blam actualei guvernări. Au trecut iată aproape 4 zile din data alegerilor și am realizat că bicicleta pentru care am votat este cam „rudzgjinită” - Oleg nu s-a obosit să transmită măcar un mesaj de mulțumire celor care l-au susținut destăinuindu-ni-se totodată cu planurile de viitor. Cred că este o decizie, sau poate doar o scăpare, proastă, pentru că în felul acesta pierde legătura cu alegătorii săi. La urma urmei, cum spune rusul, ar putea iniția un întreg proiect politic, pentru că din cei peste 14 mii se găsesc cîteva mii să-l susțină și mai departe. Sau dacă nu are chef, ar putea să adere la vreun partid deja creat cum este PSPM sau altele. Nu cred că este o idee bună să ții una și bună că vrei să fii în continuare „candidat independent”, pentru că acolo vei rămîne la statutul de candidat. Iată, de exemplu, mulți spun că societatea trebuie să exercite mai multă presiune asupra guvernanților pe tot parcursul mandatului, dar aproape că nimeni nu ne spune și mecanismul prin care societatea poate exercita această presiune asupra guvernării. Dacă acest lucru nu-l poate face foarte eficient societatea civilă prin mulțimea de organizații non-guvernamentale, atunci această misiune poate fi îndeplintă de către un nou partid politic - cum ar fi la o adică „Partidul Protestatarilor” sau „Grupul de Presiune Socială”. Consider că Oleg, fiind un protestatar „cu stagiu”, ar putea coordona mai multe grupuri de protestatari, care ar ieși în stradă sau în fața instituțiilor de stat ori de cîte ori acestea încalcă legea. Doar așa, în mod organizat, constant și sistematic, cred că s-ar reuși ca această presiune socială să fie resimțită de către guvernanți. Altfel, atît timp cît protestele sunt doar răzlețe, acestea nu fac decît un bine nemeritat cinovnicilor, care vor continua să fure mai departe. Sursa: Europa Liberă

Nu am urmărit evoluția lui Renato Usatîi pe scena politică, dar îmi amintesc să fi văzut de Paște, cînd am fost ultima dată acasă în Republica Moldova, panouri publicitare cu poza lui prin capitală sub care figura sloganul că puterea este în adevăr. Acum, după ce aproape toate sondajele au măsluit „Patria” ca fiind un partid „cu șanse”, pe listele căruia candida pentru un mandat de deputat, CEC-ul l-a scos în mod surprinzător din cursa electorală. Întrebarea este cine-i Renato Usatîi? Din cîte am putut afla din presă, acesta este un personaj cam dubios, cu afaceri legate de Calea Ferată din Rusia și care are legături cu lumea interlopă. Probabil că anume această „autoritate” și l-a făcut destul de atractiv pentru o parte din electoratul moldav, pentru că pînă la urmă este o premieră în politica moldovenească ca un astfel de personaj să se lanseze în politica mare, să nu vină cu un mesaj foarte clar și doar să se distreze făcînd karaoke la mitingurile electorale. Știind toate acestea, întrebarea logică care urmează este jocul cui face acest „politician”? Este el cu adevărat pro-rus, dorește el integrarea cu Uniunea Vamală ca Șelin și Dodon? Atunci de ce nu a facut împreună cu ceilalți un singur bloc politic ca să-și mărească șansele de a veni cu un scor maxim în aceste alegeri? Probabil că fiecare din aceste partide pro-ruse își urmăresc propriile interesele sau mai bine spus ele fac jocul politic diferitor grupuri de interese. Dacă este așa, atunci ce-ar fi dacă Renato Usatîi face jocul actualei guvernări și a fost inventat ca un fel de „țap ispășitor”? Actuala guvernare ar fi avut nevoie să inventeze acest personaj, pentru ca în final să arate societății că uite există politicieni și mai răi ca noi de aceea votați-ne pe noi decît un „interlop”, care are în anturajul său persoane legate de grupurile presupus extremiste. Sper că ați observat cum unul din partidele de la guvernare deja vine cu sloganul „Oprim extremismul!” vrînd probabil să strîngă roade politice pe seama acestei vrăjeli. Dacă Renato Usatîi este omul lui Filat și Plahotniuc, atunci „m-am calmat”, pentru că eventualele proteste și dezordini care vor avea loc vor fi sub control strict și nu vor depăși limitele. Dar cred că aşa cum am rămas noi cu gura căscată la felul cum şi-au permis să scoată un concurent electoral cu doar două zile înaintea incheierii campaniei electorale, tot aşa cred că s-ar putea să-i lase mască pe actualii guvernanţi surprizele acestui joc murdar. Sursa: Europa Liberă

A rămas mai puțin de o săptămînă pîna la alegerile parlamentare din 30 noiembrie și simt că trebuie să mă expun pînă nu-i prea tîrziu. În ultima perioadă de timp au apărut mai multe campanii de informare precum ‪#‎faunbinetarii‬ și „Eu votez pro-europeni!”, care încurajează alegătorii de a merge la alegeri și de a vota partidele pro-europene. Le apreciez efortul și spiritul de inițiativă, însă trebuie să specificăm care anume partide pro-europene se au în vedere. Părerea mea este că nu trebuie deloc să generalizăm și să putem în aceeași oală toate partidele pretins pro-europene. Pentru că există partide „pro-europene” aflate la guvernare, care pe lîngă regim liberalizat de vize ne-au adus și „regim liberalizat” de corupție, „regim liberalizat” de injustiție, „regim liberalizat” la spălare de bani, „regim liberalizat” la atacuri raider. Și există partide pro-europene, care încă nu s-au aflat la guvernare și care ar putea-o face mult mai bine. După cum vă dați bine seama, partidele pretins pro-europene se împart în două grupuri: partide care au fost pănă acum masiv la guvernare și partide care au fost parțial la guvernare sau care sunt extraparlamentare. Cred că cei care ne îndeamnă să votăm partide pro-europene ar trebui să îndemne lumea să voteze anume partidele pro-europene care nu au fost masiv la guvernare. Doar așa cred că putem face un bine țării - votînd partide pro-europene care nu au fost plenar la guvernare sau partidele pro-europene care încă nu au avut șansa să ajungă în Parlament. Într-o țară în care democrația este la ea acasă investirea unui partid la guvernarea țării pentru două mandate consecutive aduce beneficii acelei țări, însă în țări ca Republica Moldova, unde democrația este abia la etapa embrionară, cel mai bine pentru țară este o alternanță sanatoasă a partidelor politice la guvernare, care să nu dețină puterea decît pentru un singur mandat. Am văzut cu toții cu ce s-a terminat cel de-al doilea mandat de guvernare a comuniștilor și sper să ne fi învățat lecția. Apariția partidelor radicaliste este tot din cauza partidelor aflate masiv la guvernare, care ne-au făcut promisiuni cît duce gîrla, oamenii au avut așteptări foarte mari, iar acum caută să se „răzbune” pe aceste partide pretins pro-europene și să voteze pe cei care promit să-i trimită pe politicienii corupți la pușcărie. Le-aș propune celor foarte mîniați și supărați pe actuala clasă politică să facă o alegere judicioasă prin a alege partidele pro-europene care încă nu au fost masiv la guvernare. Iar cei care au comis ilegalități vor fi numaidecît trași la răspundere cu cît apropierea noastra de UE va fi una reală, nu una imaginară și fantasmagorică. Dar apropierea reală va avea loc numai printr-o alternanță sănătoasă la guvernare a partidelor pro-europene. Sursa: Europa Liberă

În numele aşa-zisei lupte cu mafia, PLD l-a „demis” pe Vladimir Plahotniuc din funcția de prim-vicepreședinte al Parlamentului, apoi aproape că se împăcase şi au votat împreună cu PD schimbarea codului electoral şi instituirea votului mixt; au votat la funcţia de procuror general pe Corneliu Gurin, au votat o lege prin care interziceau votarea în baza paşaportului sovietic, iar Vladimir Filat a dat chiar dezminţiri în presă precum că între el şi Vladimir Plahotniuc nu ar exista animozităţi şi neînţelegeri așa precum se vehiculează.Însă după decizia Curții Constituționale din 22 aprilie, care a hotărît că un premier demis prin moţiune de cenzură pentru acte de corupţie nu mai poate să ocupe această funcţie, PLD şi-a schimbat aproape la 180 de grade politica: mai mult pe Europa Liberă