blog liber si viu!

blog liber si viu!blog liber si viu!


Este un blog liber si viu unde veti gasi reflectata viata social-politica din Republica Moldova.
RSS posts

Politica si Politici


Comenteaza





Greceanîi în costumul „curichiu” semăna a „lup” în piele de „oaie”
Cine a privit singura emisiune de dezbateri electorale la care a participat contra-candidatul primarului degrevat Dorin Chirtoacă, a observat cît de abil au ales culoarea costumului cu care să participe Greceanîi în acea emisiune. Nimic mai surprinzător decît s-o deghizeze, măcar pentru timp de o oră, într-un „PL-ist sadea” care nu se sinchisește să poarte culoarea „propriului” partid.M-aș fi așteptat s-o văd îmbrăcată pe Greceanîi într-un roșu năucitor care te hipnotizează, dar așa poftim și surpriza cu acest costum „curichiu”, care pentru mine nu-i decît același lucru cum ai îmbrăca un lup în piele de oaie. Cine spunea că aici lucrează polit-technologi de înaltă calificare se pare să aibă dreptate. Nu cred că lui Dodon să-i fi trăsnit prin cap să facă așa ceva.Despre impresii, ce să spun? Cred că Greceanîi a făcut-o mai mult pe niznaiul mai ales atunci cînd a fost întrebată cine-i finanțează campania electorală; știe să vorbească printre dinți, dar nu am văzut să formuleze ceva concret care în viziunea ei ar putea să fie făcut cu mult mai bine decît a fost sau este făcut. Ca de obicei formulări generalizate că trebuie să facem ordine, dar cum anume să facem acest lucru la modul practic - așa și nu a mai spus.Cred că dacă va cîștiga Greceanîi această cursă, atunci simbolic aceasta va însemna o politizare și mai mare a administrațiilor locale, pentru că din cîte am observat în cele mai mari orașe la alegerile locale au cîștigat exponenții pro-rușilor și Chișinăul într-adevăr rămîne ultima cetate pe care s-o cucerească. După aceasta aceștia la sigur vor urmări să cîștige și alegerile parlamentare.Nu vreau să îndemn să susțineți pe un candidat sau altul, ci îmi doresc ca participarea la aceste alegeri să fie cît mai mare - așa cum spunea și primarul orașului german Bühl, Hubert Schnurr: „Într-un caz ca cel al Moldovei, ar fi de dorit ca cel puţin 70%, 80% din populație să voteze”. Dacă o să participe 70-80%, atunci sunt sigur că va cîștiga candidatul care va fi cu adevărat mai bun.Sursa: Europa Liberă
Parc în locul pieții centrale: Chișinau = capitală europeană
A trecut primul tur al alegerilor locale și peste aproape o săptămînă va avea loc cel de-al doilea tur. Întrebările care mi-au atras atenția cel mai mult din puținele dezbateri pe care le-am urmărit au fost: ce facem cu Piața Centrală și ce facem cu Gara Centrală? Ambele sunt în centrul Chișinăului și ambele urîțesc capitala țărișoarei noastre. Am auzit diferite soluții pentru acestea: unii spuneau că piața centrală trebuie să se reducă doar la piața agricolă așa cum era înainte, iar alții spuneau că Gara Centrală trebuie să fie rezervată doar curselor cu destinație internațională. Trebuie să spun că nu sunt de acord nici cu una și nici cu alta, pentru că aceasta este cultura noastră de a nu face cu exactitate ceea ce ne propunem, iar pe lîngă piața exclusiv agricolă numaidecăt vor „parazita” comercianți de alte mărfuri; pe lîngă Gara Centrală își vor găsi loc și alte curse.Consider că soluția cea mai bună pentru acestea ar fi pur și simplu lichidarea acestora, pentru că sunt o sursă enormă de murdărie chiar în centrul capitalei, crează ambuteiaje și încarcă foarte mult traficul rutier pe bulevardul Ștefan Cel Mare. În locul acestora trebuie de amenajat un parc care să împrospăteze pentru totdeauna atmosfera „năduhoasă” cu care sunt asociate aceste locuri atît pentru mine cît și pentru multă altă lume. Și dacă vorbim despre lipsa de unitate în societate, atunci să fie denumit „Parcul popoarelor” unde fiecare popor sau etnie să aibă arborii lor. Să plantăm cireși japonezi (dacă le este prielnică clima) sau arbori de Paulownia aduși în Moldova de către un consătean de-al meu, care ar înlocui mizeria de acolo cu o grădină de rai.Ca să vă convingeți cît de urît arată Piața și Gara Centrală, vă propun să aruncați o privire din satelit: puteți folosi harta oferită de Google și priviți cît de urît arată capitala noastră. Într-o oarecare măsură aceea este imaginea noastră - cu parcuri mari și frumoase la periferii și cu mizerie chiar în centrul Chișinăului cînd de fapt lucrurile ar fi trebuit să stea exact invers. Acum încercați un exercițiu de imaginație și închipuiți-vă că acolo se află un parc de toată frumusețea. Cum credeți, n-ar arată Chișinăul ca o adevărată capitală europeană?Cred că acum cît încă suntem în această campanie electorală, societatea civilă ar trebui să obțină această promisiune de la candidații din turul II pentru primăria Chișinăului de a lichida Piața Centrală și Gara Centrală și de a le transforma într-un parc care să ne unească, un parc al popoarelor.Sursa: Europa Liberă
Predilecții electorale sau la ce să ne așteptăm de la alegerile locale
Ultimele alegeri parlamentare dar chiar și unele din cele mai recente sondaje efectuate ne-au lăsat să avem în mod paradoxal senzația că vectorul pro-rusesc devine tot mai puternic, iar partidele pro-ruse tot mai populare. Spun paradoxal, pentru că, ținînd cont de evenimentele din Ucraina care se cam întețesc în ultima vreme, electoratul în mod normal ar fi trebuit să se îndepărteze de opțiunile pro-rusești care ne promit o cvazi-integrare răsăriteană euro-asiatică.Apariția peste noapte a unui partid nou socialist care a luat peste 20% în alegeri cred că a alarmat un pic spiritele, dar dacă ne uităm atent la procentul pe care-l are în comun cu partidul comuniștilor, atunci vedem că acesta este undeva cu 1-2% mai mic decît procentajul obținut de PCRM în alegerile parlamentare din 2010. Aceasta demonstrează că de fapt electoratul nostalgic pro-comunist este în scădere. Prezența masivă a socialiștilor în Parlament va impulsiona electoratul pro-unionist să-și fortifice și ei pozițiile la următoarele alegeri parlamentare.Toate aceste elemente care ne arată o ușoară re-orientare a electoratului de la vectorul european nu sunt decît manevre ale actualilor guvernanți care vor să se mențină la guvernare în ciuda corupției infernale și furturilor de miliarde. Ei folosesc aceste elemente pe post de sperietoare astfel ca să țină electoratul pro-european grămadă chiar dacă nu se pot lăuda cu mari reușite la capitolul reforme - cerute cu insistență de către UE. Această orientare pro-rusă nu poate avea o justificare logică și sunt sigur că dacă nu la aceste alegeri locale, atunci la următoarele alegeri parlamentare această falsă orientare pro-rusă vă fi definitiv compromisă.Sper mult ca la alegerile locale mai multă lume să se deștepte și să înțeleagă că nu putem opta pentru o apropiere de un spațiu care generează instabilitate și sărăcie, ci trebuie să continuăm și să urmăm consecvent vectorul pro-european, și într-un final să ne apropiem mai mult de un spațiu cu mai multă democrație, mai multă stabilitate și desigur mai multă prosperitate. Iar ca să accelerăm acest proces, atunci trebuie să votăm ne-condiționat partidele care încă nu au fost plenar la guvernare și care încă nu au access în Parlament.Acum, că să răspundem la ce să ne aștepăm de la aceste alegeri locale, cred că trebuie să ne amintim că în 2011 PL, PD și PLDM au luat împreună undeva 59% din sufragii, iar comuniștii au obțiinut aproape 39%. În condițiile în care avem o coaliție de guvernare tacită între PD-PLDM și PCRM, cred că PL își va fortifica scorul înregistrat la nivel local și ar putea chiar să-și dubleze cele 11% obținute în 2011. Ce ține de socialiști, atunci aici lucrurile s-ar putea inversa și comuniștii să-și păstreze o parte mai mare din cele 39% obținute în 2011 - astfel comuniștii ar putea lua vreo 20-25%, iar socialiștii restul. PLDM și PSRM ar putea avea aproximativ același scor așa cum s-a întâmplat la parlamentare. PD va pierde și el ceva procente în comparație cu rezultatele din 2011. Respectiv, PL, PD și PLDM vor obține împreună undeva 53-55%.
PR de miliarde
Nu știu cine stă în spatele furtului mult-discutatului miliard, dar nici nu mă interesează care va fi deznodămîntul acestei istorii pînă la urmă, pentru că oricare va fi acesta - va o dezamăgire. Nu cred că vom putea afla vreodată adevărul despre acest furt și de aceea prefer să văd partea pozitivă a lucrurilor. Consider că povestea despre furtul miliardului „se vinde” destul de bine peste hotarele țării și în felul acesta mai multă lume află despre Moldova chiar dacă într-un context mai negativ. Miliardul furat este un PR negativ, dar după cum bine știm PR-ul negativ este tot PR.O republică tînără precum este Moldova are nevoie de puțin mai multă publicitate și chiar dacă miliardul furat pare mai mult o „investiție” bizară, în această eră trebuie să fim creativi ca să ne impunem. Cei care spun sus și tare că vor să întărească statalitatea Republicii Moldova ar fi bine să se întrebe cît de multă publicitate au produs și cît de bine au promovat această țară peste hotare. Pentru că poate Moldova să fie țara ideală, dar dacă nimeni nu va cunoaște despre ea - această țară este ca și inexistentă. Este nevoie ca mai multă lume să ne cunoască.Istoria miliardului furat este discutată în ziarele de renume internațional, pe forumurile internaționale și chiar de experții recunoscuți la nivel mondial. Acest lucru ne oferă mai multă vizibilitate, mai multă lume află despre Moldova și pe lîngă istoriile de corupție sunt sigur că află și lucruri bune despre țara noastră. Din păcate sau din fericire, aceasta este realitatea în care trăim, care este economia de piață, unde nu contează atît de mult dacă ești bun sau rău, dar contează mai mult dacă te cunoaște lumea. Iar aceasta este valabil atît pentru un produs cît și pentru o țară.În una din țările nordice știu că există o structură guvernamentală, care se ocupă în special cu promovarea imaginii țării peste hotare. Cred că ar fi o idee foarte bună dacă și în Moldova ar fi creată o astfel de structură, care să se ocupe cu popularizarea țării noastre peste hotare prin produsele pe care le poate propune, prin oamenii înalt calificați și neapărat tradițiile și cultura. Reformele interne sunt foarte importante, dar acestea trebuiesc infăptuite concomitent cu acțiuni bine gîndite de promovare a Republicii Moldova, care la sigur vor atrage mai multe investiții.Sursa: Europa Liberă
Egourile mari sunt trecătoare, iar ideile geniale sunt ne-muritoare
Cu toții știm că în Republica Moldova nu se votează pentru o anumită doctrină politică, dar se votează liderul din fruntea partidelor politice. Doctrinele și împărțirea eșichierului politic în partide de stînga, de centru și de dreapta nu este decît o formalitate, pentru că partidele de stînga nu promovează politici de stînga, iar cele de dreapta nu promovează neapărat politice de dreapta.De ce se întîmplă să fie atît de mult „idolatrizați” liderii politici din Moldova?Cîțiva ani în urmă am fost invitat de niște prieteni cehi la o sărbătoare a strugurilor în unul din parcurile de pe Vltava, de la Praga, unde a participat și binecunoscutul politician Karel Schwarzenberg. Am fost mirat să descopăr că majoritatea cehilor de acolo nu au dat busna peste el să-i ceară „autografe”. Dar cum se întîmpla la noi? Este de ajuns ca vreun lider de partid simpatizat să se afișeze în public și toți sunt fericiți de parcă văd pe viu un rock-star.Personal, am o teorie conform căreia fiecare cetățean va fi mai tentat să voteze liderul de partid care îi este mai aproape de vîrstă. Respectiv, nu este de mirare de ce pensionarii ar vota pentru Voronin, iar tinerii ar vota pentru Dorin Chirtoacă. Cei aflați între aceste două categorii de vîrstă ar fi mai tentați să voteze Filat sau Lupu. Iar partidele politice ca să poată capta electorat din mai multe catogorii de vîrstă scot în față personaje de diferite vîrste. Își mai amintește cineva de Ţulea Oleg, care era mascota tinerilor în vechea echipă a PD-ul condusă de Diacov? Pai, iată că odată cu venirea lui Plahotniuc în echipa PD-ului, această mascotă a devenit Sergiu Sîrbu.Ce-i încurcă pe cetățenii aflați în tinerețea a doua să voteze și ei pentru Chirtoacă? Egoul, pe care alții îl mai supra-numesc și „rînza-moldoveanului”, este cel care nu-i permite unui cetățean de rînd cu o vîrstă puțin mai înaintată să-și dea votul pentru un „mucos” mai tînăr ca el. Nu știu de unde am preluat această „castitate” de a considera pe cei mai mici ca noi drept mucoși și ne-importanți. Și cu cît înaintăm în vîrstă - acest egou crește și el necontenit.Cînd moldovenii nu au argumente, atunci îți reproșează: dar tu cine esti wăi sau dar cine-i tat’tu? Pe ei nu-i interesează cine vine cu o idee mai genială, dar îi interesează cine-i mai „bitîi”. De aceea ne aflăm unde ne aflăm, pentru că încă nu am înțeles că egourile mari sunt trecătoare, iar ideile geniale sunt nemuritoare. Sper mult ca într-un viitor nu prea îndepărtat să ajungem să conștientizăm acest lucru. Altfel viitorul ne este sumbru.Sursa: Europa Liberă
Primarii apolitici îmi sunt simpatici, dar ei trebuie să fie cu adevărat apolitici și în toata țara
Astăzi, socialiștii și-au anunțat candidatura pentru funcția de primar al Chișinăului, care s-a dovedit a fi fostul premier de pe vremea guvernării comuniste, Zinaida Greceanîi. Era undeva ușor de anticipat acest lucru, dacă ținem cont de politica pe care au dus-o socialiștii în alegerile bașcanului din Autonomia Găgăuză, în care au susținut un candidat „apolitic” în persoana dnei Irina Vlah. Zinaida Greceanîi la fel nu este membru în partidul socialiștilor, dar prezența acesteia peste tot alături de Igor Dodon diluiază din alura ei de candidat apolitic. Respectiv, eu n-aș prezenta candidatul socialiștilor pentru primăria Chișinăului drept unul apolitic. Este o amăgeală.Dacă socialiștii ar fi pledat cu adevărat pentru primari apolitici, atunci ar fi propus vreun proiect de lege care să garanteze și impună prin lege acest statut de candidați ne-afiliați politic a primarilor. Consider că la nivel local, în contextul reformei descentralizării administrației publice locale, ar fi bine să fie reflectat modelul reprezentat la vîrful conducerii de stat, unde avem un președinte relativ apolitic și partide politice care formează puterea supremă în stat. Astfel, trebuie de propus ca prin lege primarii să nu aibă afiliere politică, iar listele de consilieri să fie propuse de către partidele politice. Scoaterea totală a partidelor din ecuația administrației locale ar fi imposibilă și poate ne-necesară, dar modelul de a avea primari apolitici și consilieri cu afiliere politică ar putea fi unul rezonabil, care să asigure un echilibru sănătos.Consider că alegătorii prin votarea de primari apolitici la aceste alegeri au o șansă unică de a le da un semnal puternic politicienilor de la centru că își doresc acești primari apolitici prin lege. După alegeri oricum știm că se va purcede la realizarea mult-anticipatei reforme a descentralizării și cred că alegătorii pot influența modul în care să fie realizată această reformă. Sunt sigur că primarii apolitici vor fi mai buni, pentru că vom scăpa în primul rînd de acei aroganți care știu că au un partid în spate care îi poate apăra dacă fac prostii în timpul mandatului. În al doilea rînd, un primar apolitic va avea o mai mare capacitate de negociere atît cu administrația centrală cît și cu grupurile de consilieri din cadrul consiliilor locale. Un primar trebuie să aibă capacitate să rezolve problemele oamenilor, dar să nu ajungă un obiect „de colecție” a partidelor politice. Sper mult ca alegătorii să înțeleagă șansa pe care o au în aceste alegeri de a influența mersul reformei descentralizării administrației publice locale prin votarea masivă a primarilor apolitici.Sursa: Europa Liberă
Riscurile PPE asupra electoratului PL sau cît de ne-popular poate fi un partid popular
Ieri în sfîrșit s-a săvîrșit ceea ce demult era anticipat și anume lansarea unui nou proiect politic de către fostul premier Leancă. Toată zîzania aceasta cu denumirea partidului nu face parte decît din campania de lansare. Nu cred că PLDM încearcă să fure denumirea de Partid Popular European (PPE), care vrea să și-o însușească nou partid. Din contra, cred că prin aceste intrigi vor „să-i determine” să aleagă anume această denumire, pentru că „PPE” rezonează foarte bine cu „PL”, electoratul căruia este principala țintă a noului partid. PPE are ca obiectiv „ceea ce n-a reușit nici PLDM” - captarea electoratului de pe extrema dreaptă, care votează fidel doar cu PL. Deja au fost semnale din partea anumitor foști înalți demnitari de stat că tare-i mai doare inima de electoratul educat care votează PL-ul și în același timp pe Mihai Ghimpu, pe care vechii granzi preferă să-l perceapă drept un „ne-educat”. În orice caz, știm că nu la toți le plac intervențiile și glumele nostime ale lui Ghimpu. Cauza acestei antipatii vine mai degrabă din invidie față de liderul PL că un vechi frontist din anii ‘90 reușește să se mențină pe linia de plutire în politica moldovenească. Consider că atunci cînd vor reuși, dacă vor reuși, să elimine PL-ul de pe scena politică, vom avea parte în sfîrșit de stabilitate politică, dar de o stabilitate în înțelegerea lor. Nu știu cît de mult îi va reuși lui Leancă, dar sunt sigur că, oricît de populari nu s-ar dori, mai mult decît să preia electoratul PL-ului nu i se va permite. Depinde mult cît de bine se va conștientiza la nivel înalt în conducerea PL-ului de riscul pe care-l aduce PPEM în ceea ce privește preluarea electoratului lor. Cel mai important este dacă PL va mai rezista unei alte „unde de șoc”, adică dacă va rezista la încă o trădare. Știm că în 2013 din PL s-a desprins o parte considerabilă din fracțiunea de deputați și membrii de guvern, dar nu putem ști cu siguranță dacă au plecat toți cei înclinați să trădeze PL-ul. Acest lucru trebuie sa-i dea de gîndit lui Ghimpu. Acum, în ceea ce privește Partidul Popular European: consider că titulatura de „european” în denumirea partidului este un element puternic care să-l distingă de toate celelalte partide de pe scena politică - respectiv, este un atu și va avea un impact pozitiv. Însă cuvîntul „popular” s-ar putea să aibă un efect mai negativ: trebuie să ne amintim că mai există un partid popular în frunte cu Oleinic, dar în alegeri a rămas doar cu denumirea. Am impresia ca pentru electoratul din Republica Moldova cuvîntul „popular” are asociații negative și anume ca fiind ceva cu sens de „populist”. Respectiv, un partid popular s-ar putea întîmpla să fie un partid cam ne-popular printre alegători.Sursa: Europa Liberă
Despre „incluziunea” mediatică sau cine ne vrea mai mult și în ce măsură
Ce înțelegem noi prin incluziunea mediatică? Iată, de exemplu, ziarul „Ecoul” de la Sîngerei, pe lîngă faptul că își propune să reflecte evenimentele la nivel local, prin faptul că își are zona de difuzare preponderent în raionul Sîngerei, face ca toți cei care se abonează și-l citesc să se simtă locuitori ai aceluiași raion, să se considere într-un fel „sîngerineni”. Desigur că aceasta ar trebui cel puțin să se întîmple, dar la modul real acest ziar reflectă mai mult evenimentele din orașul Sîngerei, iar pe alocuri nu face decît să-i cânte din trâmbiță administrației raionale. Mi-a plăcut să aflu despre „Echipa Mobilă” și proiectul „Comunitate incluzivă - Moldova”, care își desfășoară activitatea și în Pepeni, dar din textele postate online, începînd cu iunie 2013, nicăieri nu văd materiale dedicate evenimentelor din satul meu de baștină. Acolo nu se întîmplă chiar nimic? Astfel, scopul ziarului de „acoperire a spatiului informational din raionul Sângerei” nu este realizat, pentru că nu poți să menționezi comuna Pepeni doar de cîteva ori în 2 ani de zile, cînd din punct de vedere economic aceasta se pare că a întrecut demult orașul-centru-raional Sîngerei.Cît nu ar părea de surprinzător, dar exemplul de mai sus l-am descoperit prezent și la nivel european. În ultima vreme privesc tot mai des posturile TV de limbă engleză din Europa și ceea ce am observat este că pe post sunt date foarte puține știri despre Europa de est, dar și despre țările central și sud-europene care au aderat la UE acum 8-11 ani cum este România și altele. Aceste posturi TV europene se laudă că ne aduc știri din jurul lumii, dar pe alocuri am impresia că ne aduc mai multe știri despre Asia decît despre evenimente care au loc în țările europene. Ucraina în prezent atrage atenția exclusiv datorită conflictului din estul țării, dar de exemplu în România au loc arestări zgomotoase de foști și actuali demnitari de stat și aproape nicăieri nu am văzut să fie reflectate aceste evenimente. Iar în ceea ce privește Republica Moldova, atunci cred că din 2009 de cînd țara noastră a început o apropiere mai mare de Uniunea Europeană, această încălzire a relațiilor nu este deloc reflectată și pe ecranele posturilor TV din Europa. Cred că putem număra pe degete intervențiile și reflectarea pozițiilor demnitarilor noștri în presa europeană - nu mai spun despre participarea în emisiuni televizate sau transmisiuni în direct.De ce lucrurile stau anume așa și nu altfel? Presupun că țările vestice, pe lîngă „caietele de sarcini” transmise noului guvern, manifestă un interes foarte mic față de țările central și est europene, iar acest lucru este reflectat foarte bine de numărul de evenimente din aceste țări care sunt difuzate la nivel european de către posturile TV vest-europene. Părerea mea este că dacă numărul de evenimente din estul Europei reflectate ar crește, atunci aceasta ar duce la o mai mare incluziune și integrare a țărilor din centrul și estul Europei în cadrul UE. Problemele țărilor deja membre ale UE, dar și a celor care aspiră la o mai mare apropiere de Europa, trebuie să devină și problemele UE. Nu este suficient doar să pedalăm pe reforme, pentru că chiar dacă admitem că noua guvernare forțează nota cu efectuarea reformelor, dar totodată nivelul de interes pentru Europa de est rămîne la fel de jos, atunci este practic imposibil pentru ca noi să sperăm la o mai mare integrare europeană.Vorbim foarte mult despre faptul că spațiul nostru informațional este dominat de posturile de televiziune și radio rusești, care sunt re-transmise intens, după cum am înțeles, chiar din 2009, cînd noi cu toții am crezut că ne-am orientat ireversibil spre Europa. Desigur că putem reproșa autorităților și poate și unor trusturi media că nu crează și versiuni în limba engleză a portalurilor și posturilor TV de știri. Pe de altă parte, dacă revenim iarăși la faptul că „cererea” sau interesul pentru acest produs e mic, atunci nu putem să sperăm că aceasta ne-ar putea ajuta. Cu toate că cel puțin un post TV de stat sau privat în limba engleză destinat consumatorului din cadrul Uniunii Europene n-ar fi o idee rea. Aceasta ar demonstra că autoritățile își doresc cu adevărat o integrare reală în Uniunea Europeană, dar nu fac doar încercări stîngace prin care cică își propun să blocheze emisiunile televiziunilor rusești re-transmise în Republica Moldova cînd știm foarte bine că patronii acelor posturi TV care re-transmit sunt chiar „oligarhii” care se află la cîrma țării. Re-transmiterea acestor posturi TV rusești ne arată interesul Rusiei față de RM, dar ne indică în același timp și spațiul în care de fapt ne integrăm. Însă, această integrare nu este deplină, ci una parțială, pentru că evenimentele din Moldova nu sunt reflectate bine nici la posturile TV din Rusia și se reduc de obicei la materiale rare și manupulatorii.Sursa: Europa Liberă
Sancțiunile economice - cea mai ne-inspirată metodă de luptă
Trăim în prezent probabil cea mai mare „confruntare” geopolitică de după căderea Uniunii Sovietice. Statele europene împreună că cea mai puternică economie, cea a Statelor Unite, au decis să pedepsească Rusia pentru faptul că a anexat Crimea și a invadat regiunile din est ale Ucrainei. Și se pare că toate aceste sancțiuni economice funcționează, economia rusească deja a cunoscut căderi dramatice ale rublei, iar veniturile cetățenilor s-au înjumătățit peste noapte. Lucrul cel mai grav este că toate aceste sancțiuni ale UE și SUA împotriva Rusiei afectează direct toate țările post-sovietice inclusiv și Republica Moldova. Sau mai exact, aceste sancțiuni afectează în primul rînd păturile cele mai defavorizate ale acestor țări, afectează cetățenii cu cele mai mici venituri și sutele de mii (sau poate milioanele) de familii care mizează pe banii trimiși acasă din Rusia.Europenii ne tot îndeamnă să facem reforme dacă vrem să cunoaștem și noi un astfel de nivel al dezvoltării economice cum este în Europa, și sunt de acord cu acest lucru. Ceea ce mă interesează, însă, este ce măsuri au întreprins tările occidentale pentru a amortiza consecințele acestor sancțiuni asupra țărilor care nu au nici o legătură cu politica rusească, dar care suferă din cauza acestor sancțiuni deopotrivă cu Rusia? În situația aceasta ce „reforme” să facem?Apropo, în Rusia este același lucru, pentru că sanțiunile nu-i afectează atît de mult pe cei care decid politica Kremlinului la nivel înalt cît afectează cetățeanul cu venituri mici. În cele din urmă, nu trebuie să ne mire de ce ar fi cetățeanul de rînd atît de mult înrăit pe sancțiunile occidentului - pentru că cetățeanul cu venituri mici este primul care simte consecințele. Nu trebuie să ne mire nici faptul că unii din ei sunt gata să ia arma în mînă și să meargă la luptă.Acest război economic trebuie să înceteze o dată și pentru totdeauna, iar marile puteri trebuie să caute metode de a-și rezolva probleme politice astfel ca să nu implice în acestă luptă și tările mici care nu au nici o legătură cu aceste jocuri geopolitice. Sau dacă și nu există altă soluție decît sancțiunile economice, atunci trebuie să fie gata să despăgubească tările afectate, care nu au fost ținta acestor sancțiuni, dar suferă deopotrivă. Aceste țări trebuie să primească despăgubiri.Sursa: Europa Liberă
Poate Iurie Leancă să re-învie PSL-ul sau se va crampona de PLR?
Recent, fostul premier Leancă a spus într-un interviu că nu-și imaginează cum ar mai putea rămîne în PLDM. N-aș fi deloc mirat să văd cum revine din pauza sa de meditație și ne anunță zilele următoare că s-a cam rătăcit prin hățișurile politicii moldovenești și că a realizat că de fapt își dorește să rămînă în PLDM. Cel mai probabil va ieși din partid de îndată ce alegerile anticipate ne vor bate la ușă. De fapt, orice fel de alegeri sunt bune pentru a te lansa în politică - chiar și cele locale din primăvara-vara anului acesta în care ar putea candida la funcția de primar în capitală.Dacă se va întîmpla să candideze, atunci va fi o premieră în Republica Moldova ca un fost premier să lupte pentru funcția de primar general al Chișinăului. Pe lîngă faptul că orice premieră este un lucru pozitiv, cred că Leancă ar fi unicul candidat electoratul căruia s-ar suprapune peste electoratul lui Dorin Chirtoacă. Totodată, ne amintim bine că însăși Filat a pierdut în fața lui Dorin și cred că Leancă nici nu va urmări să cîștige aceste alegeri, ci le va folosi pentru a se lansa în politică.Acum, să vedem ce opțiuni politice are Iurie Leancă. Întîi de toate, pentru mine pare un pic suspect faptul că PLR nu-l invită pe Leancă la ei în partid așa cum îl îndemnau înainte de alegerile parlamentare pe Ion Sturza. Acest partid politic ar avea nevoie de un lider, care să-i scoată din anonimat și dacă Leancă participă la alegerile locale din capitală pe lista lor, atunci le-ar putea da cel puțin o reprezentare în consiliul municipal. Pe de altă parte, proiectul politic PLR în frunte cu Leancă se va poziționa pe un segment „ocupat” unde cele 30-40% de electorat de dreapta și centru-dreapta vor trebui să fie împărțite și cu PL, și cu PLDM, și respectiv este puțin potențial de creștere.Consider că dacă Leancă se gîndește serios să facă politică, atunci i-aș recomanda să arunce o privire peste segmentul de stînga sau mai exact pe centru-stînga. Ar putea re-învia proiectul politic PSL a lui Oleg Serebrian, care a fost abandonat după părerea mea prea devreme și în pripă fuzionînd cu șapte ani în urmă cu PD. Iar actual politolog de la IDIS „Viitorul”, Corneliu Ciurea, și PLDM-istul Valeriu Streleț, ambii foști vicepreședinți PSL, ar putea să-l urmeze pe Leancă în dezvoltarea acestui proiect politic pînă la capăt.La ultimele alegeri ne-am convins cu toții că pe segmentul de stînga au loc niște mișcări tectonice și cred că „fierul” trebuie bătut acum cît este fierbinte. Avem nevoie de un partid social-liberal care să fie pro-european, pentru că este revoltăror ca tot segmentul de stînga să aparțină celor cu viziuni pro-rusești. Cu cine să voteze acei oameni cu viziuni de stînga, dar totodată puternic pro-europene, cu PD? Nu cred, pentru că PD s-a poziționat mai mult pe centru, iar unii analiști politici îl percep deja ca un partid de centru-dreapta.Celor „superstițioși” trebuie să le spun că partidele care învie sunt partide durabile și de succes, iar un exemplu este Partidul Liberal, partid fondat cu mulți ani în urmă de Veaceslav Untilă, dar re-înviat de Mihai Ghimpu și Dorin Chirtoacă în 2005. Acum cred că înțelegeți de ce fostul AMN-ist a fost primit cu brațele deschise în PL după ce AMN-ul a fuzionat cu PLDM. Și dacă este inviat PSL-ul, atunci poate revine și Oleg Serebrian din „auto-exilul” său din Franța și continuă activitatea politică, pentru că sunt sigur că are un potențial politic încă ne-exploarat. S-ar putea întîmpla ca și un politician „re-înviat” să cunoască un succes în politică de invidiat.Sursa: Europa Liberă
Soluții ultra-liberale în contracararea corupției
Vorbim deja de mai mulți ani despre corupție, despre metodele de luptă contra corupței, dar cu cît vorbim mai mult despre corupție, cu atît mai mult corupția pare să crească. Am ajuns una din cele mai corupte țări din lume și cred că acest lucru trebuie să ne pună serios pe gînduri. Toți vorbesc despre necesitatea reformelor în justiție, despre reforme în procuratură, iar unuii deputați propun să aducem procurori sau judecători europeni, care cică ar fi incoruptibili.Eu sunt de acord că avem nevoie de reforme, dar nu neapărat reforme în înțelegerea pe care o au europenii, ci reforme izvorîte dintr-o abordare absolut nouă. Noi avem nevoie de reforme de sistem, pentru că însăși Leancă a recunoscut faptul că sistemul este putred. Respectiv, nu mai trebuie să încercăm să reformăm sau să restructurăm acele structuri care sunt știut a fi putrede.Ce am în vedere prin reforme de sistem? Una din astfel de reforme ar fi simplu lichidarea acestor structuri precum sistemul judecătoresc, procuratura, poliția, armata și poate chiar și securitatea, și trecerea acestor instituții de la finanțarea de la bugetul de stat la instituții cu capital privat. Este bine știut că anume aceste instituții care trebuie să lupte cu corupția sunt de fapt cele mai corupte.Consider că lichidarea lor ar fi acea reformă necesară pentru a stîrpi acest flagel al corupției prezent peste tot în Republica Moldova. Astfel, de la servicii proaste care ne sunt prestate peste tot și la toate instituțiile de stat, vom începe a avea parte de servicii de o calitate mai bună, pentru că aici nu vor mai funcționa indicațiile politice, ci deja piața va dicta regulile. Și cei care vor presta servicii de o calitate mai înaltă și la preț mai rezonabil, aceia se vor bucura de mai multă autoritate preintre clienți.Acestea nu sunt ideile mele personale, ci mi le-a sugerat nu demult un tovarăș de idei. Ideea mea inițială era să comasăm cît mai mult din structurile de stat și optam pentru un stat-minoritar. Am fost surprins să găsesc oameni căre au mers mult mai departe cu ideile, idei care din cîte îmi spunea persoana respectivă nici nu sunt noi, ci au fost enunțate în Europa prin secolul 19.Eu percep aceste idei ca fiind ultra-liberale și sunt convins că acestea ar avea destulă priză la public. Sunt idei perfecte pentru a lansa un proiect politic nou. Am impresia că oamenii la noi sunt cu toții ultra-liberali, pentru că nu vor să respecte legi multe și stricte. Probabil că s-au săturat de „zaconeala” de care au avut parte în perioada sovietică și trecerea la economia de piața au perceput-o ca dobîndirea unui libertăți „absolute”. Respectiv, toate aceste încercări ale statului de a efectua anumite reglementări sunt percepute de către cetățeni ca fiind un atentat la acea libertate despre care ei cred că au obținut-o odată cu declararea independenței.Consider că sistemul nostru trebuie reformat astfel ca să existe cît mai puține reglementări, să existe legi cît mai simple și pe înțelesul cetățeanului de rînd. Și dacă va fi nevoie de introdus anumite reglementări pe viitor, atunci aceste inițiative trebuie să vină de jos, de la oamenii de rînd, de la conștientizarea că anumite reglementări sunt totuși necesare. Abia atunci cînd aceste inițiative vor veni de jos, oamenii vor începe să respecte acele legi. Însă, după cum am spus și mai sus, piața va ajusta lucrurile mult mai bine decît o face statul.Sursa: Europa Liberă
Cine face alianță cu partidul comuniștilor dispare de pe scena politică?
Acum cîțiva ani era cunoscută ca un fel de axiomă a politicii moldovenești și anume: cine face alianță cu partidul comuniștilor - acela dispare de pe scena politică. Exemplul PPCD-ului este cel mai grăitor în acest sens, partid care a dispărut și pare să nu mai poată fi resuscitat vreodată. Recent, Mihai Ghimpu ne-a destăinuit faptul că această coaliție dintre PD, PLDM și PCRM a fost încropită încă după alegerile locale din 2011, cînd PD și PLDM, chiar dacă aveau un acord semnat cu PL la nivel central, nu au dorit să formeze alianță și în teritoriu - preferînd să coalizeze cu PCRM în mai multe raioane. În 2011, PLDM și PD au avut împreună 38% din sufragii și 47% din mandatele pe țară, iar PCRM s-a ales cu 36.86% din sufragii și 38.75% din mandate. Vedem că chiar dacă procentajul sufragiilor obținut de comuniști în raport cu cel acumulat de PD și PLDM este de doar un procent, atunci mandate au primit cu 8% mai puțin decît PD și PLDM împreună. Aici intervine acel moment crucial, cînd celor două partide „pro-europene” le-a fost convenabil să coalizeze cu partidul comuniștilor nefiindu-le frică că ar risca să dispară de pe scena politică așa precum s-a întîmplat cu PPCD. Se pare că pentru comuniști nu a fost cea mai bună decizie de a coaliza cu aceste două partide la nivel local, pentru că rezultatele alegerilor parlamentare din toamna anului 2014 ne-au arătat că lucrurile s-au inversat și riscul dispariției de pe scena politică nu mai planează asupra acelor partide care fac alianță cu comuniștii, ci asupra comuniștilor însăși. Faptul că au decis să continue această alianță tacită cu cele două partide pretins pro-europene, ne arată că partidul comuniștilor încă nu a conștientizat pe deplin că riscul dispariției partidului este destul de real, iar alegerile locale din primăvara anului curent vor demonstra acest lucru. Ca să avem o idee cum urmează să dispară, cred este bine să ne reamintim în ce mod a dispărut PPCD-ul, pentru că va fi ceva asemănător. Dispariția PCRM-ului va fi accelerată și de apariția și creșterea neașteptată a partidului socialiștilor, care practic vor prelua tot grosul electoratului comuniștilor. Dacă comuniștii mai vor să țină partidul pe linia de plutire și să mențină măcar „jumătatea” din electorat rămas, atunci trebuie imediat să iasă din orice alianță cu aceste două partide susmenționate, care prin coaliția lor tacită împing partidul comuniștilor pe marginea prăpastiei. Nu pot să spun că tare o să-mi pară rău de dispariția comuniștilor de pe scena politică, dar în general nu-mi doresc ca partidele politice să dispară atît de ușor, pentru că dispariția unui partid înseamnă mai puțină democrație.Sursa: Europa Liberă
Arborele genealogic și încrengătura partidelor comuniste
Cine s-ar fi gîndit vreodată că din fostul PCUS vor apărea atît de multe partide „democratice”? Pentru mine PCRM-ul este ca un trunchi putred, PD-ul reprezintă o ramură plină de uscături crescută pe acel trunchi, iar PLDM-ul fiind un vlăstar mai verde de pe acea ramură. Socialiștii au crescut chiar pe coaja putredă. Întrebarea mea este cum de este posibil ca aproape toate partidele parlamentare să se înrudească mai îndeaproape sau mai de departe cu PCRM?Partidul Liberal este singurul partid politic, care nu se înrudește cu partidul comuniștilor. Dar oare de ce avem doar un singur partid parlamentar de acest fel? Cred că acest lucru este un indiciu, care ne arată că democrația noastră din Republica Moldova este o democrație de seră, în care partidele politice parlamentare pot fi doar cele înrudite cu cel al comuniștilor. Se crează impresia că dacă vrei să faci politică, atunci mergi într-un partid poziționat cît mai la stînga posibil, după care aderi sau mergi cu un pas mai spre dreapta și te stabilizezi politic pe acel segment.Îmbucurător este faptul că pe dreapta avem un „ghimpe” politic, care oprește răspîndirea acestei încrengături de partide comuniste. Cine poate să înțeleagă acest lucru, atunci nu vine cu idei de tipul - „să votăm pro-europeni” așa cum au venit unii în timpul ultimei campanii electorale. Crucial este să oprim împrăștierea acestei încrengături de partide comuniste, care sunt toate „altoite” pe rădăcină comunistă sovietică. Doar atunci, cînd vom opri definitiv această încrengătură să se răspîndească peste tot spectrul politic, vom putea vorbi de mai multă democrație în adevăratul sens al cuvîntului.În ceea ce privește coaliția cu PCRM, nici nu trebuie să ne mire și cred că nu greșim mult dacă toate aceste partide le luăm la pachet ca fiind de factură comunistă. Scopul lor nu este să guverneze Republica Moldova, ci simpla și mult rîvnita aflare la guvernare. Cred că un lucru mai pervers decît acesta nici nu poate exista. Eu înțeleg să fie preocupați de acest lucru dacă ar demara reforme nepopulare, dar ei nici reforme nu fac și nici nu guvernează țara. Mă tem să mă gîndesc că politicienii noștri ar suferi de ceea ce rușii numesc „комплекс неполноценности”, ceea ce în traducere ar fi complexul de inferioritate. Interesant este că acest complex se manifestă uneori printr-o aroganță excesivă, care este prezentă foarte clar la unii dintre liderii politici.Cred că scopul nostru pentru următorul deceniu trebuie să fie ca să transformăm partidele de pe extremă dreaptă în pepiniere pentru viitoarele partidele aflate pe segmentul de stînga. Toți cei interesați de politică trebuie să meargă în partidele de pe dreapta după care să inițieze proiecte politice de succes pe stînga. Din păcate pe dreapta nu avem decît un singur partid parlamentar, care este PL ceea ce cam îngustează oferta, dar acest lucru nu contează atît de mult. Aflarea în PL nu înseamnă neapărat impunerea altor convingeri, ci din contra va fi o bună ocazie pentru cei cu convingeri de stînga să-și testeze acele convingeri. Cel mai mult contează experiența politică, care este crucială pentru ca în 8-9 ani să lansezi un proiect de succes pe stînga.Sursa: Europa Liberă
Rezultatul negocierilor post-electorale: scenariu prestabilit?
Au trecut mai mult de 6 săptămîni din ziua alegerilor, iar partidele pretins pro-europene așa și nu au reușit să ajungă la o înțelegere să formeze o nouă alianță de guvernare. Ceea ce mă șochează este faptul că toate dezbaterile televizate din cadrul campaniei electorale au încetat brusc chiar în ziua alegerilor! Abia dupa 3 săptămâni s-a putut organiza o dezbatere între PL, PD și PLDM. Întrebarea este: potrivit căror „modele europene” a avut loc întreruperea dezbaterilor, care sunt absolut firești într-o societate cu aspirații europene?Cred că cei care au organizat și stabilit regulile pentru dezbaterile electorale trebuiau să stabilească astfel de reguli și pentru perioada post-electorală. Dezbaterile post-electorale dintre partidele care au trecut pragul electoral trebuie să aibă loc prin lege, dacă cu adevărat ne preocupă „obiectivul de consolidare a societăţii”. Misiunea CEC-ului nu se încheie cît timp planează riscul alegerilor anticipate; CEC-ul trebuie să gestioneze lucrurile, să creeze condiții, să stabilească dezbateri post-electorale astfel ca majoritatea parlamentară să se formeze.În ce privește participarea la guvernare a Partidului Liberal: chiar dacă experiența de a avea în premieră un guvern minoritar ar fi benefică pentru clasa politică de la Chișinău, consider că PL trebuie să insiste să participe la guvernare. Noi trebuie să simțim că PL cu adevărat vrea să participe la formarea guvernării; nu-i vreau pe liberali să renunțe ușor. Știu că este greu să negociezi cu cei care te-au aruncat o dată de la guvernare, știu că acest gest a mai lăsat sechele, frustrări și amintiri neplăcute, dar cred că dacă dorim mai multă democrație în Republica Moldova, atunci PL trebuie să treacă peste aceste lucruri, să depășească anumite animozități și să caute un compromis. Consider că una din condițiile de bază pentru participarea PL-ului la guvernare trebuie să fie o guvernare pentru un mandat întreg de 4 ani. Ținînd cont de evenimentele din Ucraina, acum avem nevoie de stabilitate politică mai mult ca niciodată.Iar PLDM și PD înainte de a lua anumite decizii în privința formării unei coaliții mari sau mici trebuie să vină în fața presei împreună cu PL și să discute civilizat toate acele puncte asupra cărora au poziții diferite. Mie personal mai puțin îmi pasă dacă deciziile lor vor fi consultate cu emisarii europeni sau cu cei de la Moscova: deciziile politice trebuiesc consultate cu propriul popor care le-a delegat puterea și dreptul de a conduce Republica Moldova. De aceea trebuie să iasă măcar în ultimul ceas și să discute liber care sunt acele probleme, care îi împiedică să formeze o coaliție de guvernare împreună cu PL. La aceste discuții ar trebui invitați și comuniștii.Dacă asemenea dezbateri nu au loc și guvernarea se formează fără a ne aduce la cunoștință motivele care au stat la baza luării deciziilor, atunci vom ști cu siguranță că toate negocierile de pînă acum au fost simulate, iar scenariul pe care-l urmează a fost prestabilit cu mult timp înainte.Sursa: Europa Liberă
„Parlamentul” extra-parlamentarilor
Ieri, un partid extra-parlamentar a făcut un apel de coagulare a forțelor pro-europene extra-parlamentare de dreapta și centru-dreapta într-„un proiect politic național care să aibă drept obiectiv consolidarea tuturor forțelor democratice naționale de orientare proeuropeană.”Astfel de apeluri au fost foarte multe de la Independență încoace, însă toate s-au sfîrșit cu eșec, pentru că așa precum partidele parlamentare sunt foarte diferite în convingeri și abordări - la fel sunt și partidele extra-parlamentare. Respectiv, apelurile de consolidare a acestora într-un bloc, care ar reprezenta o alternativă pentru următoarele alegeri parlamentare, sunt privite de ceilalți cu scepticism, iar soarta AMN-ului ne-a convins de faptul că ele nu reprezintă structuturi durabile.Mai nou, vedem că fostul candidat independent, Oleg Brega, care în pofida faptului că a luat un scor electoral relativ bun, a ajuns și el extra-parlamentar, și se vede nevoit să vorbească despre politică chiar în stradă amenințînd clasa politică parlamentară cu proteste tot stradale.Cred că este timpul ca acele partide politice și candidați independenți, care s-au lansat în politică și nu au trecut pragul electoral, să formeze un „parlament” al lor - o platformă politico-civică de la tribunele cărora să-și facă publice convingerile politice, să discute proiectele de legi care urmează să fie votate în Parlament și să propună proiecte de legi cu titlu de recomandare pentru deputații parlamentari.Doar printr-un astfel de exercițiu politico-civic, partidele extra-parlamentare vor putea demonstra societății că reprezintă o forță politică de alternativă partidelor „cu șansă” aflate la guvernare. Doar așa s-ar putea de realizat o consolidare a forțelor extra-parlamentare - printr-un exercițiu „inofensiv” în care nici unul din partidele aflate acolo să nu se simtă asociate în vreun fel cu alte partide, dacă nu vor aceasta, și vor reprezenta doar un model de discuții civilizate pentru Parlamentul propriu-zis.Anul acesta, partidele extra-parlamentare și candidații independenți extra-parlamentari au acumulat împreună 16.4% - ceea ce înseamnă că dacă un eventual „parlament” al partidelor extra-parlamentare va avea în componența sa de asemenea 101 „deputați”, atunci partidele care au acumulat cel puțin 0.16% vor putea delega liderul partidului în acel „parlament”. Dacă nu au acumulat acest minim, atunci nu vor putea face parte nici din „parlamentul” extra-parlamentarilor.Sursa: Europa Liberă
Despre comunitatea „mondovenilor” de la New York
După performanța slabă a moldovenilor de prin părțile New-York-ului la alegerile parlamentare din 30 noiembrie, o parte din cei care au participat la alegeri și-au dat întîlnire la o tavernă din apropierea secției de votare de la New York. Astfel, am avut ocazia să cunosc cîțiva dintre moldovenii, care reprezintă diaspora moldovenească pe coasta de Est și despre care se spune, în general, că ar fi mai cu nasul pe sus în comparație cu diaspora de la Chicago, de exemplu.Am discutat cu organizatoarea evenimentului, care în doar cîteva minute a reușit sa facă o trecere în revistă a istoricului organizațiilor de moldoveni din America și a proiectelor de viitor pentru coagularea diasporei. Mi-a spus doamna că în primăvara anului viitor se va organiza un Congres al diasporei moldovenești la Chicago. Primul eveniment de acest fel fusese organizat la Washington și întrucît în capitală își au sediul multe reprezentanațe diplomatice - a fost foarte ușor să fie „cooptați” spre participare mai multe oficialități din grupul de prieteni ai Moldovei.Trebuie să recunosc că nu am discutat cu foarte mulți din cei care au venit la tavernă, dar puținii cu care am stat de vorbă, în virtutea experienței lor de viață de aici și a carierelor de Succes cu care se pot mîndri, sunt exemplare vii de moldoveni care au reușit în America. Moldoveni de la care poți învăța, moldoveni cu care împărtășești aceleași amintiri despre vremea cupoanelor, iar acum se află la „butoanele” cu impact global de pe Wall Street.Am interacționat puțin și cu unii din moldovenii care ieșeau de la secția de votare și trebuie să spun că și aceștia mi-au lăsat o impresie bună, pentru că știu să se apropie și să se prezinte singuri fără a aștepta ca cineva să-i tragă de mînecă. Mi-a plăcut și faptul că aproape toți cei care ieșeau de la votare acceptau să dea mici interviuri pentru Europa Liberă. Chiar şi cei din staful secției de votare s-au dovedit a fi destul de prietenoși.Toți acești oameni, pe care i-am cunoscut, pare-se că au lăsat pe moldoveanul mioritic din ei acasă și au devenit un fel de „mondoveni” - oameni ai lumii, care sunt dornici de a se adapta la realităţile de astăzi, dornici de a face studii serioase chiar dacă aceasta înseamnă să faci şi 3 MBA-uri, aşa cum ni s-a destăinuit unul din ei, altfel spus - gata să investească în viitorul lor. Am impresia că Republica Moldova va progresa doar atunci cînd moldovenii de acasă vor deveni şi ei un fel de „mondoveni”.Sursa: Europa Liberă
Schimbarea de pe segmentul de stînga: potențial ne-explorat
Spuneam în unul din textele anterioare că partidele pro-europene cu șansă sunt o iluzie, iar această aserțiune este perfect valabilă și pentru partidele „anti-europene”. Ne-am convins cu toții că un partid, care înainte de alegeri în unele sondaje nici nu figura ca fiind un partid pretins „cu șansă” de a trece pragul electoral, poate să devină cel mai mare partid de pe scena politică. Acest lucru confirmă faptul că toate sondajele de opinie nu au decît un caracter manipulatoriu și din aceasta cauză consider că trebuiesc interzise pe tot parcursul campaniilor electorale viitoare.Mai spuneam că dacă am avea acum alegeri anticipate sau în viitorul apropiat, atunci în Parlament ar intra la fel cel puțin 5 partide printre care desigur PSRM și PCRM pe stînga. Totuși, n-aș fi atît de sigur dacă acest lucru s-ar întîmpla și pe termen lung. Bănuiesc că electoratul de stînga este monolit și este destul să apară un partid mai puternic ca tot electoratul să migreze către acel partid. PCRM este un al doilea AMN, care mai rezistă o campanie electorală sau două și urmează să dispară de pe scena politică. PSRM, însă, este la etapa PCRM-ului de după alegerile din 1998, care va putea atrage pe viitor în jur de 30% din sufragiile de vot. Iar o parte din electoratul mai moderat al PCRM-ului va pleca mai degrabă spre PD decît spre socialiști.S-ar putea întîmpla să nu am întru totul dreptate și după eventuala dispariție a comuniștilor de pe scena politică să apară pe stînga mai multe partide, care să împiedice formarea unui partid monopolist cum a fost Partidul Agrarienilor în anii ‘90 și PCRM după 2001 încoace. Apariția mai multor partide pe stînga ar fi cel mai positiv lucru posibil pentru întărirea democrației în Republica Moldova. Sunt șanse bune ca aceasta să se întîmple mai ales că vor fi destule grupuri de interese, care pe de-o parte nu vor dori ca PSRM să crească prea mare, iar pe de altă parte pe stînga este mai avantajos să „investești” decît pe dreapta, întrucît electoratul este mai pro-activ.Succesul înregistrat de „comuniștii-reformatori” și blocul pentru Uniunea Vamală confirmă acest lucru, pentru că sunt formațiuni politice care există de undeva un an de zile și au acumulat împreună mai mult de 8%. Pe dreapta, însă, sunt partide, care există de ani buni de zile și care au participat aproape la toate alegerile din ultimii 5 ani și iau toate în jur de 1% fiecare sau mai puțin. Respectiv, odată cu apariția mai multor partide pe stînga am putea avea în viitor partide și alianțe pro-europene de stînga. Aceasta ar fi într-adevar un semnal puternic că ne europenizăm.Am mai spus și simt că trebuie să reiterez cele spuse, pentru că mulți par să nu realizeze importanța acestui lucru: oameni buni, a disparut partidul-monstru PCRM! Oare nu realizați că acest lucru, pe lîngă mai multă democrație, înseamnă și un nou start, un km-zero pentru a construi o democrație veritabilă în Republica Moldova? Atrag atenția repetat asupra acestui lucru, pentru că dacă nu-l realizăm pe deplin, atunci nici nu-l vom prețui la justa valoare și respectiv riscăm să aducem în cîțiva ani un alt partid inert, amorf și ne-cooperant cum a fost pînă nu demult PCRM-ul.Sursa: Europa Liberă
Am votat o bicicletă „rudzgjinită”
Cu aproape o lună de zile înainte de finișul campaniei electorale am trecut fugitiv cu vederea peste lista partidelor înscrise în cursă și a listelor de candidați propuse spre votare, și pentru prima dată am realizat că nu o să am cu cine vota. Atunci mi-am amintit de consăteanul meu Oleg Brega, care spunea mereu în alegerile trecute că nu are pentru cine să voteze și încuraja și pe alții să invalideze buletinele de vot.Abia mai apoi am aflat că Oleg, de fapt, urmează să candideze drept candidat independent pentru funcția de deputat. Aceasta a fost o surpriză, pentru că îl știam demult „pocăit” precum că nu se bagă nici în ruptul capului în politică, întrucît aceasta este incompatibilă cu principiile sale morale și „conduita deontologică”. Dar, chiar dacă a pășit pragul și s-a lansat/ aventurat în politica mare, continuă să blameze fără reținere atît apartenența noastră la spațiul de încreștinare apostolică cît și un elementar cod de conduită vestimentară.Trebuie să spun că nu l-am crezut, atunci cînd Oleg a spus că va depăși cu mult pragul electoral de 2%, dar am considerat că trebuie să-i dau votul drept încurajare. Astfel, am fost unul din cei 14085, care au votat pentru „bicicletă” - fiind și un vot de blam actualei guvernări. Au trecut iată aproape 4 zile din data alegerilor și am realizat că bicicleta pentru care am votat este cam „rudzgjinită” - Oleg nu s-a obosit să transmită măcar un mesaj de mulțumire celor care l-au susținut destăinuindu-ni-se totodată cu planurile de viitor.Cred că este o decizie, sau poate doar o scăpare, proastă, pentru că în felul acesta pierde legătura cu alegătorii săi. La urma urmei, cum spune rusul, ar putea iniția un întreg proiect politic, pentru că din cei peste 14 mii se găsesc cîteva mii să-l susțină și mai departe. Sau dacă nu are chef, ar putea să adere la vreun partid deja creat cum este PSPM sau altele. Nu cred că este o idee bună să ții una și bună că vrei să fii în continuare „candidat independent”, pentru că acolo vei rămîne la statutul de candidat.Iată, de exemplu, mulți spun că societatea trebuie să exercite mai multă presiune asupra guvernanților pe tot parcursul mandatului, dar aproape că nimeni nu ne spune și mecanismul prin care societatea poate exercita această presiune asupra guvernării. Dacă acest lucru nu-l poate face foarte eficient societatea civilă prin mulțimea de organizații non-guvernamentale, atunci această misiune poate fi îndeplintă de către un nou partid politic - cum ar fi la o adică „Partidul Protestatarilor” sau „Grupul de Presiune Socială”.Consider că Oleg, fiind un protestatar „cu stagiu”, ar putea coordona mai multe grupuri de protestatari, care ar ieși în stradă sau în fața instituțiilor de stat ori de cîte ori acestea încalcă legea. Doar așa, în mod organizat, constant și sistematic, cred că s-ar reuși ca această presiune socială să fie resimțită de către guvernanți. Altfel, atît timp cît protestele sunt doar răzlețe, acestea nu fac decît un bine nemeritat cinovnicilor, care vor continua să fure mai departe.Sursa: Europa Liberă
Verdict post-electoral: mai multă democraţie în Republica Moldova
Alegerile au trecut şi deja avem mulţi care le comentează sau speculează, dar cred că ceea ce le scapă multora este faptul că Republica Moldova devine pe bune o țară tot mai democratică. De lucrul acesta ne putem convinge făcînd o incursiune în ceea ce privește numărul partidelor care au trecut în Parlament de la Independență încoace.În anii ‘90, anii de renaștere națională, numărul partidelor sau blocurilor electorale, care au reușit să acceadă în Parlament a fost de 4, după care odată cu venirea comuniștilor la putere numărul partidelor parlamentare scade la 3. Alegerile din 5 aprilie 2009 restabilesc numărul de partide aflate în Parlament la 4, iar alegerile anticipate din vara aceluiași an aduc tocmai 5 partide în Parlament, dar care reușesc să se mențină doar un an de zile din cauza imposibilității alegerii președintelui. Alegerile din 2010 scad numărul partidelor înapoi la 4, ca în cele din urmă alegerile din 30 noiembrie 2014 să aducă 5 partide în Parlament.Cred că acest număr de 5 partide va rămîine neschimbat chiar dacă am avea alegeri anticipate anul acesta sau în viitorul apropiat. Acest lucru nu poate decît să ne bucure, pentru că după cum vedem numărul partidelor, chiar dacă foarte încet, crește. Aceasta înseamnă în primul rînd faptul că guvernanții vor fi forțați să formeze coaliții din cel puțin 3 partide ceea ce va duce la un control reciproc al actului de guvernare.Sper doar ca viitoarea guvernare să contribuie la menținerea și poate chiar la aprofundarea democrației ceea ce numaidecît va face Moldova tot mai atractivă pentru Uniunea Europeană. Mai sper să fie restabilit pragul electoral la 4-5% astfel ca în Parlament să poată ajunge și mai multe partide decît pînă acum, pentru că aceasta, ne place sau nu, va duce categoric doar la o democrație tot mai puternică.Mă bucur enorm de mult că în aceste alegeri electoratul a reușit să dea o lecție bună „noii” clase politice; electoratul a dat dovadă de caracter. Cred că a venit timpul cînd politicienii trebuie să înțeleagă că ori își onorează angajamentele din cadrul campaniilor electorale sau riscă să fie taxați la următoarele alegeri și dați jos de pe scena politică.Sursa: Europa Liberă
Renato Usatîi - invenția actualilor guvernanți?
Nu am urmărit evoluția lui Renato Usatîi pe scena politică, dar îmi amintesc să fi văzut de Paște, cînd am fost ultima dată acasă în Republica Moldova, panouri publicitare cu poza lui prin capitală sub care figura sloganul că puterea este în adevăr. Acum, după ce aproape toate sondajele au măsluit „Patria” ca fiind un partid „cu șanse”, pe listele căruia candida pentru un mandat de deputat, CEC-ul l-a scos în mod surprinzător din cursa electorală.Întrebarea este cine-i Renato Usatîi?Din cîte am putut afla din presă, acesta este un personaj cam dubios, cu afaceri legate de Calea Ferată din Rusia și care are legături cu lumea interlopă. Probabil că anume această „autoritate” și l-a făcut destul de atractiv pentru o parte din electoratul moldav, pentru că pînă la urmă este o premieră în politica moldovenească ca un astfel de personaj să se lanseze în politica mare, să nu vină cu un mesaj foarte clar și doar să se distreze făcînd karaoke la mitingurile electorale.Știind toate acestea, întrebarea logică care urmează este jocul cui face acest „politician”? Este el cu adevărat pro-rus, dorește el integrarea cu Uniunea Vamală ca Șelin și Dodon? Atunci de ce nu a facut împreună cu ceilalți un singur bloc politic ca să-și mărească șansele de a veni cu un scor maxim în aceste alegeri? Probabil că fiecare din aceste partide pro-ruse își urmăresc propriile interesele sau mai bine spus ele fac jocul politic diferitor grupuri de interese.Dacă este așa, atunci ce-ar fi dacă Renato Usatîi face jocul actualei guvernări și a fost inventat ca un fel de „țap ispășitor”? Actuala guvernare ar fi avut nevoie să inventeze acest personaj, pentru ca în final să arate societății că uite există politicieni și mai răi ca noi de aceea votați-ne pe noi decît un „interlop”, care are în anturajul său persoane legate de grupurile presupus extremiste. Sper că ați observat cum unul din partidele de la guvernare deja vine cu sloganul „Oprim extremismul!” vrînd probabil să strîngă roade politice pe seama acestei vrăjeli.Dacă Renato Usatîi este omul lui Filat și Plahotniuc, atunci „m-am calmat”, pentru că eventualele proteste și dezordini care vor avea loc vor fi sub control strict și nu vor depăși limitele. Dar cred că aşa cum am rămas noi cu gura căscată la felul cum şi-au permis să scoată un concurent electoral cu doar două zile înaintea incheierii campaniei electorale, tot aşa cred că s-ar putea să-i lase mască pe actualii guvernanţi surprizele acestui joc murdar.Sursa: Europa Liberă
Grupările radicaliste - invenția actualilor guvernanți?
Dacă pînă acum eram doar consumatori de zvonuri precum că după alegerile parlamentare din 30 noiembrie ar putea fi organizate dezordini și provocări, atunci astăzi prin excluderea unui partid din cursa electorală se crează premize reale ca acestea într-adevăr să aibă loc. Eu înțeleg că legea trebuie să fie respectată, dar toate aceste probe care au servit drept motiv pentru excludere trebuiau puse pe masă de către Inspectoratul General al Poliţiei (IGP) cu cel puțin o lună sau două luni înainte de a se încheia campania electorală, dar nu acum cu doar cîteva zile înainte.Am ascultat înregistrările dintre aceste persoane pretins extremiste și nu am văzut să li se dea instrucțiuni directe din exterior așa precum serviciile de securitate ucrainene au arătat că s-a întîmplat cu așa-zișii lideri din regiunile estice ale Ucrainei și persoanele care-i ghidau cel mai probabil din Federația Rusă. Discuția dintre presupușii membri „Antifa” mi s-a părut mai degrabă o joacă „de-a telefonul stricat” dintre oameni aflați pe loc, de la Chișinău. Iar publicarea lor are scopul mai degrabă de a ne manipula; de ce aceste înregistrări nu sunt puse la dispoziția noastră de poliție și SIS, dar de anonimi?O altă întrebare este, la fel ca în cazul partidului exclus din cursa electorală, de ce aceste înregistrări au apărut abia acum, de ce aceste grupări nu au fost demascate încă la începutul campaniei electorale? Ca să putem răspunde la aceste întrebări trebuie să ne întrebăm întîi de toate pe cine favorizeaza cel mai mult scoaterea în vileag anume acum, cu cîteva zile înaintea alegerilor, a activităților acestor grupuri pretins extremiste? Răspunsul cred că este evident - partidele de la guvernare.Există lucruri, care nici în glumă nu trebuiesc spuse și există lucruri, cum sunt grupurile extremiste, cu care nu ne putem juca. Sau cum se spune în una din legile lui Murphy: dacă te joci cu un lucru fiind preocupat să nu-l strici, atunci pînă la urmă îl vei strica. Oare toate structurile statului, cum este SIS-ul și IGP-ul, nu realizează ce riscuri pot provoca acțiunile lor de astăzi în perspectiva alegerilor de duminică? Ceea ce au întreprins ei acum poartă mai degrabă un caracter provocator decît unul preventiv, iar toate aceste acțiuni ale lor sunt prea tardive.În privința alegerilor vreau să spun că partidele pro-europene cu șansă sunt o iluzie și cred că dacă ne dorim cu adevărat să facem un bine acestei țări, atunci nu trebuie să ne preocupe foarte mult care partide vor trece pragul electoral, dar care partide nu ar trebui să ajungă la guvernare. Cred că pentru toata lumea este clar care partide nu mai trebuiesc să ajungă la guvernare - cele care au guvernat pînă acum și care s-au compromis iremediabil, și doar aflarea lor în opoziție sau înafara Parlamentului le poate trata de puterea, care li s-a ridicat la cap crezînd că ne pot speria cu invenții de tipul „grupări extremiste” și tot așa. Avem nevoie de o alternanță la guvernare!Sursa: Europa Liberă
Alternanța la guvernare a partidelor „pro-europene”
A rămas mai puțin de o săptămînă pîna la alegerile parlamentare din 30 noiembrie și simt că trebuie să mă expun pînă nu-i prea tîrziu. În ultima perioadă de timp au apărut mai multe campanii de informare precum ‪#‎faunbinetarii‬ și „Eu votez pro-europeni!”, care încurajează alegătorii de a merge la alegeri și de a vota partidele pro-europene. Le apreciez efortul și spiritul de inițiativă, însă trebuie să specificăm care anume partide pro-europene se au în vedere.Părerea mea este că nu trebuie deloc să generalizăm și să putem în aceeași oală toate partidele pretins pro-europene. Pentru că există partide „pro-europene” aflate la guvernare, care pe lîngă regim liberalizat de vize ne-au adus și „regim liberalizat” de corupție, „regim liberalizat” de injustiție, „regim liberalizat” la spălare de bani, „regim liberalizat” la atacuri raider. Și există partide pro-europene, care încă nu s-au aflat la guvernare și care ar putea-o face mult mai bine.După cum vă dați bine seama, partidele pretins pro-europene se împart în două grupuri: partide care au fost pănă acum masiv la guvernare și partide care au fost parțial la guvernare sau care sunt extraparlamentare. Cred că cei care ne îndeamnă să votăm partide pro-europene ar trebui să îndemne lumea să voteze anume partidele pro-europene care nu au fost masiv la guvernare. Doar așa cred că putem face un bine țării - votînd partide pro-europene care nu au fost plenar la guvernare sau partidele pro-europene care încă nu au avut șansa să ajungă în Parlament.Într-o țară în care democrația este la ea acasă investirea unui partid la guvernarea țării pentru două mandate consecutive aduce beneficii acelei țări, însă în țări ca Republica Moldova, unde democrația este abia la etapa embrionară, cel mai bine pentru țară este o alternanță sanatoasă a partidelor politice la guvernare, care să nu dețină puterea decît pentru un singur mandat. Am văzut cu toții cu ce s-a terminat cel de-al doilea mandat de guvernare a comuniștilor și sper să ne fi învățat lecția.Apariția partidelor radicaliste este tot din cauza partidelor aflate masiv la guvernare, care ne-au făcut promisiuni cît duce gîrla, oamenii au avut așteptări foarte mari, iar acum caută să se „răzbune” pe aceste partide pretins pro-europene și să voteze pe cei care promit să-i trimită pe politicienii corupți la pușcărie. Le-aș propune celor foarte mîniați și supărați pe actuala clasă politică să facă o alegere judicioasă prin a alege partidele pro-europene care încă nu au fost masiv la guvernare. Iar cei care au comis ilegalități vor fi numaidecît trași la răspundere cu cît apropierea noastra de UE va fi una reală, nu una imaginară și fantasmagorică. Dar apropierea reală va avea loc numai printr-o alternanță sănătoasă la guvernare a partidelor pro-europene.Sursa: Europa Liberă
din Arhivă: Postulatul partidelor mari
Din moment ce pe scena politică apar două partide mari, noţiunea de „alianţă de guvernare” sau „opoziţie parlamentară” îşi pierd din sensul clasic, astfel partidele parlamentare mici devin adevărata opoziţie, iar partidele parlamentare mari - formează adevărata alianţă de guvernare.Partidele mari luptă pentru titlul simbolic de cel mai puternic partid politic, însă această luptă nu este atît de principială. Interesul lor comun este să rămînă cele mai puternice, de aceea niciodată nu se vor ataca frontal, ci mai degrabă se vor proteja de atacurile „opoziţiei”.Conform rezultatelor ultimelor alegeri, PCRM a obţinut 39% și PLDM 29% - ceea ce le conferă titlul de cele mai puternice partide pe scena politică din Moldova. Este evident că PLDM va tinde să devanseze comuniştii, iar acest lucru nu-l poate face decît din contul PDM şi PL.Partidele mici ar trebui să înţeleagă „lumea” partidelor mari, modul în care acestea relaţionează cît şi angajamentul lor tacit că se vor ajuta să îşi menţină ponderea... mai mult pe Europa Liberă
PLD o ia pe arătură
În numele aşa-zisei lupte cu mafia, PLD l-a „demis” pe Vladimir Plahotniuc din funcția de prim-vicepreședinte al Parlamentului, apoi aproape că se împăcase şi au votat împreună cu PD schimbarea codului electoral şi instituirea votului mixt; au votat la funcţia de procuror general pe Corneliu Gurin, au votat o lege prin care interziceau votarea în baza paşaportului sovietic, iar Vladimir Filat a dat chiar dezminţiri în presă precum că între el şi Vladimir Plahotniuc nu ar exista animozităţi şi neînţelegeri așa precum se vehiculează.Însă după decizia Curții Constituționale din 22 aprilie, care a hotărît că un premier demis prin moţiune de cenzură pentru acte de corupţie nu mai poate să ocupe această funcţie, PLD şi-a schimbat aproape la 180 de grade politica: mai mult pe Europa Liberă
În direct cu Vladimir Putin
Pe 25 aprilie, anul curent, cetățenii Federației Ruse au avut ocazia să adreseze toate întrebările care îi frămîntă direct președintelui Vladimir Putin. Această tradiție de a răspunde întrebărilor oamenilor a început și avut loc pentru prima dată în decembrie 2001. Anul acesta, timp de 4 zile, au fost primite în total peste 1,5 mln de sunete telefonice, peste 300 mii de mesaje SMS și aproape 200 mii de mesaje electronice.Printre primele întrebări adresate președintelui Federației Ruse a fost dacă preşedintele este mulţumit de felul în care sunt realizate obiectivele care urmează să fie atinse în următorii 5 ani, obiective stipulate în decretele de mai, care au fost semnate anul trecut de îndată ce a fost re-investit în funcţia de preşedinte. Putin a anunţat faptul că salariul în Rusia creşte mai repede decît... mai mult pe Europa Liberă

Generat în 0.216 secunde.