cel mai fericit omul este atunci când umblă la grădiniță - habar nu are de nimic. însă crește oleacă și îl dau la școală. acolo învață cunoștințe generale despre istorie, științe exacte, științe umaniste. într-o oarecare măsură i se prezintă câteva căi pe care le poate alege pentru a le descoperi mai departe. dar aici apare întrebarea - ce să aleagă?alege și el ceva și merge la univer. aici deja îl învață lucruri complexe, de care o să aibă nevoie la serviciu (tipa). dar și aici stă la îndoială - ce direcție să-și aleagă din multitudinea care este la univer, pe care să o studieze mai detaliat? ei, alege și el cumva, apoi scrie teza de licență.pe parcurs mai apar întrebări: să se angajeze cât e student? să facă masteratul? să se implice într-o organizație? să facă poate cursuri suplimentare? să mai facă o facultate? să se angajeze aici sau să mai caute? să-i spună sau nu? să ia anumite hotărâri? să cedeze? și cu timpul numărul de întrebări doar crește.de mici ne învață ceea ce probabil ne va trebui câteodată și nu ceea ce cu siguranță vom face zilnic - vom lua decizii. pentru că dacă cineva ne-ar învăța cum să luăm decizii: ce să facem, ce trebuie de luat în considerație, care sunt efectele pe termen scurt și lung, prioritățile, factorii cheie, etc., păi poate era să ne fie mai ușor, peste tot.
sursa imagine
