Aventurile unui Moșier pe terenuri arendate

Ieri pe la amiază Premierul moldovean Vlad Filat și-a vizitat moșiile de după Nistru. Un fel de „obhod” sovietic a teritoriilor, pentru a vedea dacă semănăturile de toamnă au fost făcute la timp și dacă solul a fost pregătit pentru iernat. Acolo, adică chiar la hotarul natural, care de mii de ani curge prin preajmă, Moșierul a fost întîlnit solii Arendașului de la Tiraspol, Igor Smirnov, care de 20 de ani de cînd a luat o parte a terenului încă de la foștii moșieri moldoveni, așa și a uitat să-l mai întoarcă. Îl seamănă, îl culege, îl ară, iar seamănă, și tot așa de 20 de ani, fără măcar a plăti un dram stăpînului adevărat.

Se știe că în mai puțin de trei săptămîni, în gospodăria de la Tiraspol vor avea loc alegeri, sau să fiu corect așa-zisele alegeri, în care muncitorii gospodăriei își vor alege Argonomul principal, cel care decide ce culturi, unde și în ce zi se fac. La drept vorbind, unii din muncitori, născuți între 1990 și 1993, nici măcar nu știu că pămîntul pe care-l lucrează a fost luat în arendă cîndva demult, cînd ei nici măcar nu erau născuți. Ei s-au născut, crescut și maturizat în gospodăria get-beget a lor, cu același Agronom principal Igor Smirnov din fașă și pînă la maturitate, cel care de mici copiii le-a apărat integritatea gospodăriei țărănești de pretențiile dubioase ale indivizilor de după hotarul natural.

Ceea ce mai știu încă tinerii muncitori, este că o altă gospodărie i-a susținut mereu cu îngrășăminte, pentru ca semănăturile lor să dea roade mai bogate ca a gospodăriei din vecinătate. Acum însă, gospodăria cea mare s-a supărat pentru că, chipurile, fiul Agronomului principal a irosit o parte din îngrășăminte pentru grădini străine, nu pentru a lor. I-au și deschis dosar pentru irosirea bunurilor comune, nu glumă. Și muncitorii dezamăgiți de această porcărie, cînd bunul comun a fost irosit pentru binele propriu, și-au cam pierdut încrederea în marele Agronom. Dar ne întoarcem la oile noastre.

Toamnă fiind, cînd roadele anului 2011 au și fost culese, mulți dintre noi prășitorii de rînd a marelui Moșier ne întrebăm, cam ce-a căutat Moșierul nostru la Arendașul de peste Nistru. Că doar nu s-a întors cu vagoane pline cu dijma transnistreană de acolo. A venit cu mîinile în buzunare, așa cum a și mers. Interesul Arendașului este de bănuit, pentru că în ajun de alegeri, cînd cei care mereu i-au ținut „spate”, i-au întors acum „spatele”, întîlnirea pe picior de egalitate cu deținătorul adevărat al moșiei, i-ar prinde bine la alegeri. Dar ce l-ar determina pe Moșier să-și suflece mîinecele de la cămașa albă și să sară în același noroi din care încearcă să iasă nepătat Arendașul cu pricina? Asta prășitorii de rînd ai Moșierului nostru parcă tot n-o pot înțelege.

– Să fie oare de vină marea cooperativă agricolă de dincolo de Prut?, se tot întreabă prășitorii. Parcă au auzit ei pe la televizor că în unele gospodării a marii cooperative a fost un an neroditor, dar chiar așa de prost să meargă lucrurile încît acum încearcă să-l înduplece pe Arendașul-păgubaș poate s-a împărți cu roada?

Totuși parcă nu le vine a crede prășitorilor de rînd că Moșierul lor ar putea fi chiar așa de dur cu ei. Să ia roada din grădina proprie și să le-o dea celor din marea cooperativă. Că nici la ei n-a fost mare roadă anul acesta, dar asta nu-i face să meargă cu cerutul pe la gospodăriile vecine.

Prășitorii creduli tind a crede că Moșierul lor s-a gîndit că mai degrabă-și întoarce partea din moșie după moartea Agronomului arendaș, decît de la alt un alt Agronom căruia terenul i-a revenit în urma voinței tinerilor prășitori născuți și crescuți în integra și suverana Gospodărie Țărănească Nistreană.