Are zâmbetdulce și o piele fină, cu ochii albaștri și cu bucle blonde, e foarteînțeleaptă, e și ascultătoare are 9 aniși multe vise pe care le așteaptă. Era visătoare chiar din burtica mamei, dinprimele luni începu s-o simtă și-o închipuia ce-a mai dragă ființă, cu privireablândă, cu vocea duioasă, cu mângâieri calde, și-o închipuia cea mai scumpămamă, dorea atât de mult ca deja să iasă, să-și cuprindă mama săi vadă ochii,zâmbetul, atingerile fine era nerăbdătoare.
De aceea la șapte luni nu m-ai putusă aștepte și a hotărât să iasă, pentru că î-și iubea mama cel mai mult pe lumenu ia provocat dureri ieșind repede și fără complicații. Însă din cauza nașteriisale premature organele nu-i erau complet dezvoltate și mai avea și probleme curespirația, iar medicii au spus că este „gravă situația” și au spitalizat-oîntrun pătuc special pentru ea. Însă de atunci nu-și mai văzuse mama iar pestecâteva luni fusese adusă aici unde erau copii de diferite vârste,educatoaremulte și gălăgioase, pusesei și-un nume, numele de Ana. Crescuse timidă șifoarte închisă însă sănătoasă, era o copilă dulce – dulce și frumoasă. Stăteaore întregi privind pe fereastră și î-și imagina că o să vină mama și o s-o iade aici, că mama e plecată undeva departe și că o iubește la fel de mult ca șiea, că-i visează chipul și o vrea acasă. Trecuse timp de atunci, și nimeni num-ai vine să o ia de aici, privește în fiecare zi pe aceeași stradă și așteaptăîngândurată să meargă acasă.
Cu asmeneasituații stau sute de copii la orfelinat care stau triști și î-și așteaptăpărinții. Gândiți-vă la asta atunci când faceți un copil și nu-l luați acasă!.
