Astăzi încerc să vorbesc despreun fenomen social, care îl întâlnim cu toții, zi de zi, la serviciu, launiversitate, acasă, etc. Odată cu pășirea pragului ușii,în fiece dimineață/zi, în decurs de câteva secunde/minute, fiecare din noi,interacționează cu oameni, care la fel încep ziua, sau abia o finisează…Problema, (dacă a-ș putea-o numiastfel), constă în noi înșine și totodată în cei ce ne înconjoară, și anume, înpriviri.
Interacționăm permanent cudiverse tipuri de priviri, multe din ele (din fericire) rămânând scăpate cuvederea, altele din întâmplare, sunt prinse, analizate/trăite/suferite. Primele priviri de dimineață (înoraș), sunt întâlnite la stație/oprire, atunci dai de ochi/priviriroșii/supărate/somnoroase, unele hazlii/plăcute, altele dezgustătoare.Pornind spre ușa transportuluipublic, automat, se dă start luptei pentru „tron”, și majoritatea devindușmani, unii se-mping, alții aruncă priviri, acestea din urmă fiind foartediverse. În fine, dacă transportul e gol, atunci lupta trece ușor. Etapa următoare, nu ține atât decompetiție, cât de principiu probabil, sau poate e un simplu fel de a fi.Taxatorul te analizează, poate ușor să te treacă cu vederea. Însă, vecinul depe scaunul din față, poate fi mult mai deosebit, și des este în stare să aruncepriviri grele, dezgustătoare (în schimb sincere).Ar fi mult de spus, dacă a-șanaliza toate, privirile întâlnite zilnic.Vreau să evidențiez doar, căaceste priviri diverse, pot fi într-adevăr grele, și o simplă ieșire în oraș,pentru unii, este asemănătoare cu o luptă interioară/exterioară, căci fiindsupus acestor teste a privirilor diverse, scurgătoare de energie, psihicul estepresat de tensiunea grea a ochilor străini.Trecerile de pietoni, sunt plinede accidente psihologic construite și neobservate, trecătorii aruncând gunoi cuochii, infectând moralitatea diferitelor persoane, care deloc nu sunt dorite denegativism.Universitatea (ca exemplu, căciacolo mă aflu mai des), este aglomerată de viitori miniștri, care, știți șisinguri cum privesc spre simplii muritori. Unii din părinții educației,încearcă în continuu să facă ordine cu privirea, astfel intimidând/frustrând viitoriiconcurenți, care le-ar putea lua serviciul în viitor.Merg, în deal și în vale, și pedrum drept, și mai puțin drept, uneori sub ploaie, uneori sub soare; mereuinteracționând cu priviri uimitoare.- E tristcelor, care-ajungând acasă, nu au parte, de o privire blândă/caldă de copil,care aduce lumină printre gândurile sumbre/obosite de-acele lupte/interacțiunicu diavolii societății… Printre care ne regăsim uneori și noi…
Autor: Bejenari Sergiu19.11.2011
