Femeile din Moldova au o problema. Una singura. Si aceasta problema odata solutionata poate schimba fata tarii. Problema se numeste parul neingrijit.
*Luni dimineata in transportul public. In fata sta o domnisoara/doamna cu podoaba capilara vadit obosita si lipicioasa. Apare involuntar intrebarea: da ce a facut ea sambata si duminica? Ca lumea nu se spala in timpul saptamanii, urmand traditia ancestrala, mai treaca-mearga, dar sa nu se spele sambata seara (conform aceleeasi traditii), asta e culmea! Si aici scuze nu sunt. In conditiile in care traim azi, putem sa ne spalam in fiecare zi. Macar si de 3 ori pe zi, asa cum fac unele japoneze. Spuneti-mi, va rog, de ce unele femei sunt cu parul murdar luni dimineata?
*Dimineata in transportul public. Ea are vreo 20 de ani si un par lung, de care este mandra. Altfel de ce mi l-ar baga in fata? Ca sa-i vad capetele arse sau despicate? Se vede ca acestor domnisoare nimeni inca nu le-a spus ca un par lung nu inseamna neaparat si un par frumos. Daca vreti parearea mea, un par lung, cu varfurile despicate, sau cu jumate din lungime arsa – este culmea dezgustului. Mi se intoarce stomacul pe dos. Literalmente. Din pacate (sau din fericire), aici nu va pot descrie ce simt cand o astfel de podoaba mi se baga cu tot dinadinsul in gura. Acestor fete nu le-a trecut niciodata prin cap ca lumea nu tine sa se indoape de parul lor? Care e, pe de asupra, ars.
*In strada, la Universitate, la banca. Oriunde. Acolo unde este multa lume intotdeauna se gaseste cate o femeie, de obicei tanara, care are pe spate o coada de sobolan. Da, da, coada de sobolan. Cum altfel se numeste chestia aia ingusta, lunga, de culoare pamantie, lipsita de stralucire, intinsa pe spinarea acestor femei? Par strans in coada? Nu, nu cred. Culmea ca aceste purtatoare de cozi de sobolan morti cred cu sfintenie ca parul lung e un accesoriu must have al unei femei adevarte. Pai da, parul lung ingrijit. Nu cozile de sobolan.
*In statie. Femei de varsta mamei sau aproape de aceasta varsta. Toate tunse scurt, cu urme de “himzavivka” (ondulare permanenta, paraca asa ii zice) si ceva vopsea pe varfurile arse. Aceste femei, care si-au maltratat parul in frizeriile sovietice si l-au decolorat in conditii de beci, inca se tin de stilul acelor vremuri. Pentru ele exista o singura coafura. Coafura parului ars de permanent.
Iata daca femeile noastre ar intelege ca parul se poarta, in primul rand, curat, apoi, dupa dorinta, coafat sau vopsit, si viata ar fi mai putin stresanta. Cu un cap curat parca gandesti mai bine, mai mult, mai calitativ. Aici toti vom avea de castigat.
foto: Mnemosyne In Dust
Filed under: Revolte
