Femeile devin filozoafe când n-au dreptate, cand au dreptate, dar nimeni nu le crede sau cand nu mai contează, daca au sau nu dreptate :) .
Indiferent de perioada în care te afli față de ciclu sau ovulație, de impresia aprobativă sau reprobatoare, pe care o notezi în privirile celor din jur și chiar de propria ta părere față de tine, vine o zi, e adevărat că nu doar o dată în viață și nu c-ai vrea s-o iei de la capăt, sau că te-ai simți strâmtorată să pui un punct gras la toate, îți vine din senin să faci o prostie mică sau MARE, depinde deja de perioada în care te afli față de ciclu sau ovulație, de impresia aprobativă sau reprobatoare, pe care o notezi în privirile celor din jur și chiar de propria ta parere față de tine...
Oricât de diferite am fi, indiferente sau inerente, toate ajungem într-o bună/rea zi la marginea existențială, când gândurile despre esența noastră de femeie se retrag în pustietatea fără margini, iar marginea aceasta de pustiu ne inundă sufletul...
Rutina e la apogeu, dacă ceaiul de dimineață sau dușul de seară nu-ți mai trezesc nici o senzație, nici chiar o marcă nouă de ceai sau un așternut proaspăt schimbat după duș. Poate că unicul remediu contra rutinei e lumea luată-n cap, dar cine garantează..?
Jur că toată abureala asta deșteaptă am nascocit-o ca să-mi justific nebunia mică sau MARE. Mi-am tuns sigură splendoarea de coafură roșcată... Chiar așa, într-o zi mi-am aranjat instrimentele necesare între trei oglinzi și am ciopârțit tot ce mi s-a părut de prisos. N-a iesit tare rau;), dar la o săptămână m-am predat rușinată coafezei...
