Luni, 14 noiembrie 2011, vom marca sau mai bine zis ne vom aduce aminte de Ziua Diabetului. Daca pentru toata lumea, aceasta este un motiv pentru a-si aminti de “diabet”, atunci pentru diabetici aceasta zi nu este cu nimic diferita de alte zile. Cum isi pune 4 injectii de insulina pe zi, asa va proceda si in aceasta zi. Cum isi masoara glicemia asa va face si in aceasta zi.
Totusi ziua aceasta este importanta si pentru ca este una dintre putinele ocazii de a aduce la cunostinta publicului larg, chestiunea diabetului. In plus, de ce sa nu recunoastem ca 14 noiembrie este si o ocazie de a cere ceva de la stat. Daca as fi sa ma gandesc la lucrurile pe care le-as cere de la stat, apoi in primul rand i-as cere sa ne identifice.
Paradoxal, dar daca organizatiile religioase solicita sa fie anulat orice numar de identificare la perfectarea buletinului sau pasaportului, atunci eu chiar sunt pentru ca statul sa calculeze si sa identifice fiecare diabetic. In acest sens, un lucru foarte necesar si destul de ieftin este prezenta la fiecare diabetic a unui carnet.
De cand am fost diagnosticat in 2006, am primit un carnet de diabetic, intocmit tocmai in perioada sovietica. Deoarece este emis de un stat inexistent si nu are o varianta engleza, carnetul dat nu-mi usureaza cu nimic calatoriile in strainatate, atunci cand trebuie sa iau insulina cu mine in avion.
In plus, faptul ca nu am un carnet de diabetic, care sa fie conform cu cerintele zilei de azi, ma face vulnerabil atunci cand merg peste hotare. Ca si orice diabetic cunosc ce inseamna coma hipoglicemica si consecintele care apar atunci cand aceasta nu este diagnosticata la timp si corect.
