Am revenit recent de la Tiraspol. Orașul mult mai curat decât Chișinăul. Cel puțin așa l-a văzut și l-a perceput retina mea. Poate am fost influențat de propaganda locală sau poate propaganda Chișinăului este mai neputincioasă. Totuși Tiraspolul are mai multe coșuri de gunoi si stațiile de așteptare a transportului public sunt mult mai îngrijite. Dar nu despre asta am vrut să scriu. Mă opresc la două secvențe pe care le-am observat pe străzile din Tiraspol:
1) O mamă și fiica sa merg pe strada centrală. La un moment dat fiica observă un panou dedicat victoriei armatei sovietice în cel de-al Doilea Război Mondial (în Transnistria ca și în Rusia acest război se cheamă Marele Război Pentru Apărarea Patriei). Panoul reprezintă un set de portrete ale veteranilor din regiune. La vederea panoului, fiica iși îndreaptă degetul arătător spre panou si îi spune mamei: “Dar nu-l văd pe tata pe panou! Unde este tata?” Mama vădit precipitată îi răspunde: “Tata nu a luptat în acest război!” Fiica nu se lasă bătută și repetă: “Tata trebuie să fie pe acest panou!”
2) Se cunoaște că business-ul nu cunoaște frontiere și chiar face bani din conflictele înghețate. La Chișinău și la Tiraspol există o rețea de localuri Andy’s Pizza. La capitolul alimentație toate localurile au meniuri mai mult sau mai puțin similare. În ceea ce privește băuturile există o mică-mare diferență: la Chișinău în toate localurile Andy’s Pizza se servește bere ucraineană și rusă, iar la Tiraspol se servește berea Chișinău. Paradox!
