Offff și dinnou muzică, pe zi ce trece mă conving că moldovenii sunt cei mai degradațioameni de pe planetă. Da, și nu mă refer la toți dar la mare parte din ei. Și dacădoriți să vă convingeți de acest lucru nu aveți decât să vă urcați în troleibuzși să faceți câteva călătorii cu el. Și eu ca un mare călător care parcurge odistanță destul de mare în troleibuz am parte de momente „plăcute„ în fiecare zi.
Dar hai să vă povestesc pestece tâmpenii am dat azi, din cauză că am fost răcită a naibii de tare și am avuturechile astupate până o să-mi revin nu am să pot sta cu căștile în urechi deaceea iată ce se întâmplă cu mine. Azi când făceam drum dus la universitateiată că pe la jumătate de drum se urcă o babă foarte nemulțumită care a începutsă „ragă” în gura mare la o domnișoară care pălăvrăgea ceva cu șoferul, babaurla cât o ținea gura că din cauza ei vom face accident și că ea diseară o sătelefoneze la „dispecerscaia„ să spună ce face șoferul, domnișoara în cauză aîntors câteva cuvinte înapoi și iată că sa aprins focul, băboiul a început să oocărască și m-ai tare ajungând până la părinții și buneii domnișoarei făcându-i cu ou și cu oțet, apoi ei i s-aualăturat și alte babe care urlau ca scăpatele. Și m-ă mira faptul fă ele suntcele de la care trebuie să luăm exemplu și tot ele sunt cele pe care trebuie săle respectăm, când ele sunt și m-ai rele decât câinii scăpați de la legătoare,cică generația lor era mai educată, eu la sigur că nu văd asta. Ei și asta nu etot după lecții m-ă urc din nou în troleibuz deja spre casă și care e faza vădalte cadre, un moșneag agresiv, dase în jos suportul ăla de la bară care se dăîn jos pentru invalizi, taxatorul trecând pe alături l-a ridicat înapoi șimoșneagul a început să „urle ca bolnavul în gura mare” la taxator (da și văi tiîncurcî? Și ai avut tu treabî sî rîdiși? Vrei problemi? Ia uiti la dânsu măi încîrăspundi înapoi...) a m-ai tuflit multe și nejudecate după care a început săbombănească ceva urât pe sub nas, taxatorul fiind și el un bărbat destul deînvârstă. Nu dă mult și la următoarea stație urcă o pereche care se contrau cadoi câini, domnișoara a luat loc lângă mine băiatul a rămas în picioare și seciupeau cu cuvinte, vorbeau ceva de vize, cică planuiau o călătorie uneva( probabil în altățară) pe câteva zile iar fata dorea săi deschidă viză, la care băiatul i-arăspuns înapoi că „ nu gândești cevorbeși, eu de atâta timp acolo și nu am viză da ție o să-ți facă viză, cândspui câte una și m-ai luat repede cu prostiile astea ...” a m-ai spus el multedar nu doresc să le repet nu cred că sunt atât de interesante, la rându ei șidomnișoara înfârnată se justifica și arunca și ea niște cuvinte împotriva lui. Șidacă serios mie î-mi crăpau răbdările deja și dacă ei aveau să mai continuie înașa mod chiar că aveam să le fac o observație agresivă să-și clarifice problemeleacasă nu între oameni, dar spre fericirea mea ei au și încetat cearta trecândîntro discuție m-ai distractivă, el a început să se holbeze la mine și săipovestească ei cum era la școală și ce șmecherii făcea apoi trăgea cu ochiul lamine să vadă dacă mă zâmbesc la glumele lui sau nu, eu ca un om educat sigur cănu aveam să mă râd singură într-o parte și încă la povestirile prostești a unuiindivid în troleibuz, tipul a tot povestit ba una ba alta, ba î-și reclamaghiozdanul timp de 4 stații, apoi a trebuit să cobor la aceeași stație s-aucoborât și ei. Eu bucuroasă că am scăpat de toți „tâmpiții„ m-ăîndreptam cu ce-a mai mare bucurie spre casă. Acum stau și î-mi aduc aminte decele întâmplate și î-mi dau seama că întradevăr moldovenii nu sunt cunoscuți cunormele etice, cu formele de politețe nici 1%.
