Știți că chiar în fiecare zi realizam că mi-am părăsit blogul? Da da… am cam lăsat deoparte tot ceea ce însemnă scris, de fapt…, nu v-am scris și vouă aici, dar sufletului meu i-am scris mereu cîte ceva, îndeajuns ca să mențin amintirea vie și îndeajuns de rar ca să nu sufăr mai mult.
Toți știm că atunci cînd iubeşti şi eşti iubit înapoi, se simplifică lucrurile. Totul e roz şi se merită. Dar ce se întîmplă cînd iubeşti şi se opreşte aici? Ce se întîmplă atunci cînd investeşti cu tot ce ei în persoana pe care o iubeşti şi tot ce primeşti înapoi este indiferenţă? Sau…poate primeşti cîte o vorbă aruncată în vînt. Aşa, pentru a face jocul mai interesant.
Nu se poate exprima în cuvinte cît este de dureros să iubeşti o persoană şi să nu ştii dacă sentimentul e reciproc. Tot ce primeşti înapoi să fie o incertitudine seacă. Suni, dai mesaje, faci servicii, îi faci toate mofturile, te zbaţi în deznădejde, în nesiguranţă şi cînd eşti pregătit să renunţi…atunci îţi acordă puţină atenţie. Asta pentru a te readuce în joc. Pentru a nu-ţi permite să-ţi refaci viaţa sau sentimentele. Cunoşti situaţia? Treci şi tu prin una? Sau, mai Rău, provoci şi tu o astfel de situaţie?
Am văzut mulţi astfel de ”jucători” care se amuză jucînd de-a v-aţi ascunselea cu dragostea.
Cine nu s-a jucat, în copilărie, de-a v-ați ascunselea? Iată eu simt că mă joc în acest joc, dar mult mai crud, ca și cum cînd blochezi o persoană într-un cerc şi apoi o porți prin tot felul de stări. Cînd ți se pare interesant că într-o zi să-i acorzi atenţie, că a doua zi să fii extrem de indiferentă.
De asemenea…am văzut multe astfel de ”victime” plîngînd pe umărul meu. Îmi amintesc cum printre lacrimi spuneau ”nu-mi imaginez cum s-a ajuns aici”. Dar eu îmi imaginez. Ai intrat în jocul diavolului şi nu vrei să ieşi sau nu poţi pentru că eşti prea strîns legat. Ai ţinut cu dinţii de o ”relaţie” în care numai o parte crede și dă, iar celălalt primește şi atît. Unul iubește. Altul se joacă. Ai trăit o joacă de-a iubirea…
