O femeie iubită și fericita se vede de la o poștă, după cum una neiubită și nefericită se vede de la două. Jur că n-are nevoie să alcătuiască povești despre cum nici n-apucă să ofilească trandafirii din vaza ei, că deja îi înlocuiește cu alții proaspeți, despre pseudo-cafea de dimineață în pseudo-așternut; cină romantică, vacanță exotică, diamante și alt soi de minciuni.
Pare un sugar sătul - multumită cu elementarul și puținul.
Zâmbește că nu se poate abține, nu că trebuie sau e cazul.
Plânge nu doar de durere.
Poartă ce-i place, ca să se dovedească că tot asta-i la modă, nu ce-i la modă, dar nu-i merge.
Iubește și nu-și pune un milion de întrebări.
Se grăbește undeva, la cineva, să nu fie singură, căci fericirea în singurătate pur și simplu nu există.
E liberă. Punct.
